2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VREÁSC, vreascuri, s. n. Creangă, ramură uscată și desprinsă de pe copac. [Var.: vréscur s. n.] – Din sl. chvrastŭ.

vreasc sn [At: MARDARIE, L. 2762/18 / V: (rar) vrescur, (îrg) hreasc, rasc, vrasc, vrascură sf, (reg) hereascuri snp, hleșc (Pl: hleșcuri), hreast, hreșc (Pl: hreșcuri), hreșt, vleasc, vrască (Pl: vraști, vrăști) vrească sf, vreașc / Pl: ~uri / E: vsl хврастъ] 1 (Mpl) Creangă subțire, uscată (desprinsă din copac, folosită la aprinderea focului) Si: gătej, uscătură, (reg) osâc. 2 (Trs) Îngrămădire de lemne, crengi, vreascuri (1) etc. aduse de apă (pe malul unui râu). 3 (Reg; îf vrască, vrească) Nuia verde. 4 (Trs; îf hreast) Mărăciniș.

VREASC, vreascuri, s. n. Creangă, ramură uscată și desprinsă de pe copac. [Var.: vréscur s. n.] – Din sl. chvrastŭ.

VREASC, vreascuri, s. n. (Mai ales la pl.) Ramură său creangă subțire, uscată, desprinsă de copac (cu care se aprinde focul). V. gătej. Aprindeați focuri de vreascuri, stăteați la povești în lumina rumănă,pe cînd piedicile cailor sunau sec în tăcerea cîmpiilor. SADOVEANU, O. VI 50. La gardul cu vreascurile rupte... m-am oprit cu răsuflarea tăiată. C. PETRESCU, S. 11. Pe vatra veche ard Pocnind din vreme-n vreme Trei vreascuri rupte dintr-un gard. COȘBUC, P. I 191. – Variantă: (rar) vréscur (EMINESCU, L. P. 131) s. n.

VREASC ~uri n. Creangă subțire și uscată, căzută din copac; uscătură; dărâmătură. /<sl. hvrastu

vreasc n. pl. crăci uscate: vreascuri de aprins focul. [Slav. HRASTŬ, ramuri].

vreasc și (vechĭ) hreasc (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. hvrastŭ, hrastu, vreasc, hvrastiĭe, vreascurĭ; bg. hrast, copăcel, fraste, vreascurĭ; sîrb. [h]rast, stejar. E rudă cu it. foresta, pădure. V. vrască, hîrșag). Pl. Ramurĭ uscate, găteje de aprins focu. – Și ráscote (pl.) în vest, și [v]rascurĭ în Trans., și hreșt[ĭ]urĭ în nord. Pe alocurĭ și hreast.

VRÉSCUR s. n. v. vreasc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VREASC s. (mai ales la pl.) gătej, surcea, surcică, uscătură, (înv. și reg.) târș, (reg.) rancotă, rascotă, (prin Bucov.) clenci, (prin Transilv.) hăbădic, pogmete (pl.), (prin Munt.) raburi (pl.), (prin Bucov.) selniță, (prin Transilv.) sfărgaci, (Ban.) sibă, (înv.) șormânt. (Face focul cu niște ~uri.)

VREASC s. (mai ales la pl.) gătej, surcea, surcică, uscătură, (înv. și reg.) tîrș, (reg.) rancotă, rascotă, (prin Bucov.) clenci, (prin Transilv.) hăbădic, pogmete (pl.), (prin Munt.) raburi (pl.), (prin Bucov.) selniță, (prin Transilv.) sfărgaci, (Ban.) șibă, (înv.) șormînt. (Face focul cu niște ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vreásc (-curi), s. n. – Creangă, ramură uscată. – Var. vrasc, hrasc, hreast. Mr. vreașturi. Sl. *chvrastŭ (Tiktin), cf. sb., slov. hrast, mag. haraszt (Gáldi, Dict., 137). – Der. vrescuros, adj. (rămuros).

Intrare: vreasc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vreasc
  • vreascul
  • vreascu‑
plural
  • vreascuri
  • vreascurile
genitiv-dativ singular
  • vreasc
  • vreascului
plural
  • vreascuri
  • vreascurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrescur
  • vrescurul
  • vrescuru‑
plural
  • vrescure
  • vrescurele
genitiv-dativ singular
  • vrescur
  • vrescurului
plural
  • vrescure
  • vrescurelor
vocativ singular
plural
Intrare: vreașc
vreașc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vreasc vrescur

  • 1. Creangă, ramură uscată și desprinsă de pe copac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dărâmătură uscătură diminutive: vrescurel attach_file 3 exemple
    exemple
    • Aprindeați focuri de vreascuri, stăteați la povești în lumina rumănă, pe cînd piedicile cailor sunau sec în tăcerea cîmpiilor. SADOVEANU, O. VI 50.
      surse: DLRLC
    • La gardul cu vreascurile rupte... m-am oprit cu răsuflarea tăiată. C. PETRESCU, S. 11.
      surse: DLRLC
    • Pe vatra veche ard Pocnind din vreme-n vreme Trei vreascuri rupte dintr-un gard. COȘBUC, P. I 191.
      surse: DLRLC

etimologie: