Definiția cu ID-ul 514297:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vreásc (-curi), s. n. – Creangă, ramură uscată. – Var. vrasc, hrasc, hreast. Mr. vreașturi. Sl. *chvrastŭ (Tiktin), cf. sb., slov. hrast, mag. haraszt (Gáldi, Dict., 137). – Der. vrescuros, adj. (rămuros).