14 definiții pentru vraiște


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRÁIȘTE s. f. Dezordine, neorânduială, harababură. ♦ (Adjectival) Care se află în dezordine, în neorânduială; fără stăpân, în voia sorții; (despre uși, ferestre) larg deschis; în lături. (Adverbial) Lucruri aruncate vraiște. [Pr.: vraiș-] – Cf. vraf.

vraiște [At: TDRG / Pl: ? / E: nct] 1 sf Dezordine (1). 2 a Care se află în neorânduială. 3 a Care este lăsat la voia întâmplării. 4 a (D. uși, ferestre) Deschise larg.

VRÁIȘTE s. f. Dezordine, neorânduială, harababură. ♦ (Adjectival) Care se află în dezordine, în neorânduială; fără stăpân, în voia sorții; (despre uși, ferestre) larg deschis; în lături. ◊ (Adverbial) Lucruri aruncate vraiște. [Pr.: vra-iș-] – Et. nec.

VRÁIȘTE s. f. Voie nestingherită, libertate.(care duce la dezordine); neorînduială, harababură. Nu intră cine poftește; la poartă nu-i vraiște ca înainte vreme. SADOVEANU, F. J. 14. Mai demult... grînele se treierau cu caii slobozi, în vraiște. PAMFILE, A. R. 204. Se duse în grădină să nu mai audă zgomot, să nu mai vadă vraiștea din casă. VLAHUȚĂ, la CADE. ◊ (Adverbial) În dezordine, în neorînduială; fără stăpîn, în voia soartei. De ce să nu mă întorc?... auzi vorbă! O să-mi las eu averea vraiște? REBREANU, R. II 68. O Încăpere rămasă vraiște, cu ușile trîntite de vînt. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 120. Lîngă soba care-i mai totdeauna rece, sînt aruncate vraiște țoale vechi. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ (Adjectival invar., despre uși, ferestre) Larg deschis, dat în lături. În salon era tăcere. Ușile erau vraiște. DUMITRIU, N. 52. Duhneala țuicii din pivnițile cu obloane vraiște. C. PETRESCU, A. R. 9. Poți dormi în liniște, cu ușile și ferestrele vraiște. BART, E. 326. Văz lumină la ferestrele din dos... și ferestrele vraiște. CARAGIALE, T. I 106. – Pronunțat: vra-iș-.

VRÁIȘTE adj. invar. și adverbial 1) Care este în mare dezordine; lăsat în voia soartei. 2) (despre uși, ferestre) Care este larg deschis. [Sil. vra-iș- și vraiș-] /Orig. nec.

vraiște adv. deschis peste tot: casele erau dărăpănate, uși, ferestre vraiște ISP. [Origină necunoscută].

vráiște f., pl. vrăiștĭ (vsl. *vrahište, d. vrahŭ, vraf). Evoluțiunea înțelesuluĭ a fost de la „treĭerare” la „cutreĭerare, loc deschis, casă pe unde poțĭ cutreĭera ca în arie”. V. vraf). Lucrurĭ aruncate claĭe peste grămadă, în dezordine. Loc orĭ casă în care poțĭ intra și cutreĭera fără să fiĭ oprit: casa asta-ĭ vraiște. – Și hraiște (nord), raiște și haiște (Olt. Ml.). V. hardughie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!vráiște1 (vraiș-) s. f., g.-d. art. vráiștii

vráiște s. f. (sil. vra-iș-/vraiș-), g.-d. art. vráiștii


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vráiște adv.1. Larg deschis, în lături. – 2. În dezordine, în neorînduială. Probabil din sl. vrĕšti „a zăcea”. Der. expresivă (Iordan, BF, II, 194) sau în loc de *vraviște „snopuri îngrămădite pe arie” (Tiktin), cf. vraf, pare dubioasă.

vraiște Este socotit de obicei de origine necunoscută. Totuși s-au emis pînă acum mai multe ipoteze. TDRG presupune că trebuie să pornim de la un *vraviște derivat de la vrav, paralel cu vraf. Acad. Iorgu Iordan, BPh., II, p. 194, emite ipoteza unei origini onomatopeice. Ciorănescu preferă ca punct de plecare v. sl. вpѣшти „a arunca”. După părerea mea, cel mai aproape de adevăr este Scriban, care, corectînd ipoteza lui TDRG, propune să reconstruim un v. sl. vrahište derivat do la vrahŭ „vraf”. Numai că nu văd de ce am recurge la o reconstruire în slavă, cînd ne putem descurca în românește: originalul vrah, corespondentul v. sl. вpaχъ, a avut fără îndoială circulație în românește, înainte de a fi fost înlocuit cu vraf (cf. în limba mai veche vîrh și altele asemănătoare); dealtfel la TDRG e inserată o formă bănățeană vrau. De la acest vrah s-a putut forma în românește *vrahiște, care a devenit lesne vraiște.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vráiște, adv. – 1. Larg deschis, în lături. 2. Dezordine, neorânduială. – Et. nec. (Șăineanu, MDA); cf. vraf (DEX); probabil din sl. vrěšti „a zăcea” (DER).

vráiște, adv. – 1. Larg deschis, în lături. 2. Dezordine, neorânduială. – Et. nec. (MDA).

Intrare: vraiște
vraiște1 (g.-d. -i) substantiv feminin (numai) singular
  • silabație: vraiș-te info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vraiște
  • vraiștea
plural
genitiv-dativ singular
  • vraiști
  • vraiștii
plural
vocativ singular
plural
vraiște2 (g.-d. -e) substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vraiște
  • vraiștea
plural
genitiv-dativ singular
  • vraiște
  • vraiștei
plural
vocativ singular
plural

vraiște

  • exemple
    • Nu intră cine poftește; la poartă nu-i vraiște ca înainte vreme. SADOVEANU, F. J. 14.
      surse: DLRLC
    • Mai demult... grînele se treierau cu caii slobozi, în vraiște. PAMFILE, A. R. 204.
      surse: DLRLC
    • Se duse în grădină să nu mai audă zgomot, să nu mai vadă vraiștea din casă. VLAHUȚĂ, la CADE.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Lucruri aruncate vraiște.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. (și) adjectival Care se află în dezordine, în neorânduială; fără stăpân, în voia sorții; (despre uși, ferestre) larg deschis; în lături.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 7 exemple
      exemple
      • De ce să nu mă întorc?... I-auzi vorbă! O să-mi las eu averea vraiște? REBREANU, R. II 68.
        surse: DLRLC
      • O Încăpere rămasă vraiște, cu ușile trîntite de vînt. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 120.
        surse: DLRLC
      • Lîngă soba care-i mai totdeauna rece, sînt aruncate vraiște țoale vechi. VLAHUȚĂ, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • În salon era tăcere. Ușile erau vraiște. DUMITRIU, N. 52.
        surse: DLRLC
      • Duhneala țuicii din pivnițile cu obloane vraiște. C. PETRESCU, A. R. 9.
        surse: DLRLC
      • Poți dormi în liniște, cu ușile și ferestrele vraiște. BART, E. 326.
        surse: DLRLC
      • Văz lumină la ferestrele din dos... și ferestrele vraiște. CARAGIALE, T. I 106.
        surse: DLRLC

etimologie: