10 definiții pentru vrăjitorie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRĂJITORÍE, vrăjitorii, s. f. Faptul de a face vrăji; îndeletnicirea vrăjitorului. – Vrăjitor + suf. -ie.

VRĂJITORÍE, vrăjitorii, s. f. Faptul de a face vrăji; îndeletnicirea vrăjitorului. – Vrăjitor + suf. -ie.

vrăjitorie sf [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: ~ii / E: vrăjitor + -ie] 1 Vrajă (1). 2 Magie. 3 (Pop) Farmec (2). 4 (Pop) Descântec (1). 5 (Atp) Capacitate de a face rău sau de a vindeca prin intermediul procedeelor și al ritualurilor magice, proprie unui individ dintr-o comunitate.

VRĂJITORÍE, vrăjitorii, s. f. Faptul de a face vrăji; îndeletnicire a celui care face vrăji; fermecătorie, vrajă. V. magie. Era o fată de-mpărat mare, care, de mititică se dedese la știința fermecelor și la meșteșugul vrăjitoriei. CARAGIALE, O. III 57. Poate vro fărmecătoare... să mă lege-n turnul negru cu a ei vrăjitorie. NEGRUZZI, S. II 60.

VRĂJITORÍE ~i f. 1) Totalitate a mijloacelor care se crede că pot transforma în mod miraculos realitatea; fermecătorie. 2) Ocupația de vrăjitor; fermecătorie. [G.-D. vrăjitoriei] /vrăjitor + suf. ~ie

vrăjitoríe f. Fărmăcătorie, magie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vrăjitoríe s. f., art. vrăjitoría, g.-d. art. vrăjitoríei; pl. vrăjitoríi, art. vrăjitoríile

vrăjitoríe s. f., art. vrăjitoría, g.-d. art. vrăjitoríei; pl. vrăjitoríi, art. vrăjitoríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VRĂJITORÍE s. v. vrajă.

VRĂJITORIE s. descîntec, farmec, magie, vrajă, (pop.) descîntătură, fapt, făcătură, făcut, fermecătorie, fermecătură, legămînt, legătură, meșteșug, solomonie, (înv. și reg.) măiestrie, (reg.) băbărie, boboană, bolmoajă, boscoană, bosconitură, farmazonie, năprătitură, rîvnă, rîvnitură, solomonărie. (A practica ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VRĂJITORIE. Subst. Vrăjitorie, vrajă, vrăjire (rar), vrăjitură (pop.), boscoană (reg.), farmazonie (pop.), maleficiu (livr.), farmec, fermecare, fermecătorie (pop.), solomonie (pop.), solomonire (pop.), descîntec, descîntătură, descîntat, obroceală, șișcărie (reg.); magie, exorcism, taumaturgie. Fermecătură. Sortilegiu. Vrăjitor, vraci (pop.), solomonar (pop.), farmazon (pop.), fermecător, descîntător; mag, magician, exorcist, taumaturg. Vrăjitoare, vrăjitoreasă, vrăciță (înv. și arh.), farmazoană (pop.), fermecătoare, descîntătoare, baborniță, meștereasă (rar), meșteriță (pop.), năzdrăvană, șișcă (reg.), vidmă (reg.), zîrnoaică (reg.); magiciană. Adj. Vrăjit, fermecat. Vrăjitor, fermecător (pop.), descîntător. Vrăjitoresc, de vrăjitor; magic, exorcist. Vb. A face vrăji, a vrăji, a lega, a bosconi (reg.), a fermeca, a face farmece, a pune cuiva ulcica, a-i face cuiva cu ulcica, a solomoni (pop.), a descînta, a obroci. V. prezicerea viitorului.

Intrare: vrăjitorie
vrăjitorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrăjitorie
  • vrăjitoria
plural
  • vrăjitorii
  • vrăjitoriile
genitiv-dativ singular
  • vrăjitorii
  • vrăjitoriei
plural
  • vrăjitorii
  • vrăjitoriilor
vocativ singular
plural

vrăjitorie

  • 1. Faptul de a face vrăji; îndeletnicirea vrăjitorului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: fermecătorie vrajă 2 exemple
    exemple
    • Era o fată de-mpărat mare, care, de mititică șe dedese la știința fermecelor și la meșteșugul vrăjitoriei. CARAGIALE, O. III 57.
      surse: DLRLC
    • Poate vro fărmecătoare... să mă lege-n turnul negru cu a ei vrăjitorie. NEGRUZZI, S. II 60.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vrăjitor + sufix -ie.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX