13 definiții pentru vrăfui vrăvui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRĂFUÍ, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. ♦ A răvăși. [Var.: vrăvuí vb. IV] – Vraf + suf. -ui.

VRĂFUÍ, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. ♦ A răvăși. [Var.: vrăvuí vb. IV] – Vraf + suf. -ui.

VRĂFUÍ, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma vrăvui) A arunca claie peste grămadă, a răvăși, a împrăștia. Toate celelalte lucruri: cărți, primenele, vechituri, le aruncă vrăfuite sub pat și ieși. VLAHUȚĂ, O. A. 128. Să-l fi văzut atunci cum își vîra mîna pînă-n coate în bani de argint și de aur, cum îi vrăvuia, cum îi făcea să sune. GANE, N. III 14. Zăream pe mese teancuri de cărți, prindeam a le vrăvui și găseam cîte 3-4 de-ale mele. ȘEZ. XVIII 202. – Variantă: vrăvuí vb. IV.

A VRĂFUÍ ~iésc tranz. A pune în vraf; a arunca în dezordine. /vraf + suf. ~ui

vrăfuì v. a face vraf, a grămădi.

VRĂVUÍ vb. IV v. vrăfui.

vrăvuì v. Mold. a face vrav: a vrăvui bani.

vrăfuĭésc v. tr. (d. vraf). Fac vraf, răscolesc, răvășesc: nu-mĭ vrăfui hîrtiile! – În nord vrăvuĭesc (Șez. 30, 202).

vrăvuĭésc, V. vrăfuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vrăfuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăfuiésc, imperf. 3 sg. vrăfuiá; conj. prez. 3 să vrăfuiáscă

vrăfuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăfuiésc, imperf. 3 sg. vrăfuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăfuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VRĂFUÍ vb. v. răvăși.

Intrare: vrăfui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vrăfui
  • vrăfuire
  • vrăfuit
  • vrăfuitu‑
  • vrăfuind
  • vrăfuindu‑
singular plural
  • vrăfuiește
  • vrăfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vrăfuiesc
(să)
  • vrăfuiesc
  • vrăfuiam
  • vrăfuii
  • vrăfuisem
a II-a (tu)
  • vrăfuiești
(să)
  • vrăfuiești
  • vrăfuiai
  • vrăfuiși
  • vrăfuiseși
a III-a (el, ea)
  • vrăfuiește
(să)
  • vrăfuiască
  • vrăfuia
  • vrăfui
  • vrăfuise
plural I (noi)
  • vrăfuim
(să)
  • vrăfuim
  • vrăfuiam
  • vrăfuirăm
  • vrăfuiserăm
  • vrăfuisem
a II-a (voi)
  • vrăfuiți
(să)
  • vrăfuiți
  • vrăfuiați
  • vrăfuirăți
  • vrăfuiserăți
  • vrăfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • vrăfuiesc
(să)
  • vrăfuiască
  • vrăfuiau
  • vrăfui
  • vrăfuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vrăvui
  • vrăvuire
  • vrăvuit
  • vrăvuitu‑
  • vrăvuind
  • vrăvuindu‑
singular plural
  • vrăvuiește
  • vrăvuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vrăvuiesc
(să)
  • vrăvuiesc
  • vrăvuiam
  • vrăvuii
  • vrăvuisem
a II-a (tu)
  • vrăvuiești
(să)
  • vrăvuiești
  • vrăvuiai
  • vrăvuiși
  • vrăvuiseși
a III-a (el, ea)
  • vrăvuiește
(să)
  • vrăvuiască
  • vrăvuia
  • vrăvui
  • vrăvuise
plural I (noi)
  • vrăvuim
(să)
  • vrăvuim
  • vrăvuiam
  • vrăvuirăm
  • vrăvuiserăm
  • vrăvuisem
a II-a (voi)
  • vrăvuiți
(să)
  • vrăvuiți
  • vrăvuiați
  • vrăvuirăți
  • vrăvuiserăți
  • vrăvuiseți
a III-a (ei, ele)
  • vrăvuiesc
(să)
  • vrăvuiască
  • vrăvuiau
  • vrăvui
  • vrăvuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vrăfui vrăvui

  • 1. rar A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.1. A arunca claie peste grămadă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: răvăși împrăștia 3 exemple
      exemple
      • Toate celelalte lucruri: cărți, primenele, vechituri, le aruncă vrăfuite sub pat și ieși. VLAHUȚĂ, O. A. 128.
        surse: DLRLC
      • Să-l fi văzut atunci cum își vîra mîna pînă-n coate în bani de argint și de aur, cum îi vrăvuia, cum îi făcea să sune. GANE, N. III 14.
        surse: DLRLC
      • Zăream pe mese teancuri de cărți, prindeam a le vrăvui și găseam cîte 3-4 de-ale mele. ȘEZ. XVIII 202.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Vraf + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX