vrăfui vb. IV. tr. 1 (compl. indică obiecte) A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. 2 (compl. indică obiecte așezate grămadă) A răvăși. Să-l fi văzut atunci cum își vîra mîna pînă-n coate în bani de argint și de aur, cum îi vrăvuia, cum îi făcea să sune (GAN.). 3 (înv., reg.; compl. indică snopi de cereale) A așeza, a împrăștia pe arie pentru a treiera cu ajutorul vitelor sau prin îmblătire. ♦ (compl. indică boabe de cereale) A scutura din spic și a face grămadă. • prez.ind. -iesc. și vrăvui vb. IV. /vraf + -ui.