9 definiții pentru vrăbiuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRĂBIÚȚĂ, vrăbiuțe, s. f. Diminutiv al lui vrabie, vrăbioară (1). [Pr.: -bi-u-] – Vrabie + suf. -uță.

vrăbiuță sf [At: ȘĂINEANU2 / Pl: ~țe / E: vrabie + -uță] 1-2 (Șhp) Vrabie (1) (mică) Si: vrăbioară (1-2).

VRĂBIÚȚĂ, vrăbiuțe, s. f. Diminutiv al lui vrabie; vrăbioară (1). [Pr.: -bi-u-] – Vrabie + suf. -uță.

VRĂBIÚȚĂ, vrăbiuțe, s. f. Diminutiv al lui vrabie. Vrăbiuță de pe deal, Zbori degrabă în Ardeal. ALECSANDRI, P. P. 317.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vrăbiúță (-bi-u-) s. f., g.-d. art. vrăbiúței; pl. vrăbiúțe

vrăbiúță s. f. (sil. -bi-u-), g.-d. art. vrăbiúței; pl. vrăbiúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VRĂBIÚȚĂ s. (ORNIT.) vrăbioară, (reg.) păsărică.

VRĂBIUȚĂ s. (ORNIT.) vrăbioară, (reg.) păsărică.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vrăbiuță, vrăbiuțe s. f. (dim.) 1. prostituată tânără. 2. femeie firavă, plăpândă, pipernicită.

Intrare: vrăbiuță
vrăbiuță substantiv feminin
  • silabație: vră-bi-u-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrăbiuță
  • vrăbiuța
plural
  • vrăbiuțe
  • vrăbiuțele
genitiv-dativ singular
  • vrăbiuțe
  • vrăbiuței
plural
  • vrăbiuțe
  • vrăbiuțelor
vocativ singular
plural

vrăbiuță

etimologie:

  • Vrabie + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09