9 definiții pentru votrie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOTRÍE, votrii, s. f. (Reg.) îndeletnicire de votru (2), faptă a votrului. – Votru + suf. -ie.

votrie sf [At: PRAV. 176 / V: (înv) ho~ / Pl: ~ii / E: votru + -ie] 1 (Înv) Proxenetism. 2 (Înv) Practicare a prostituției. 3 (Reg) Pețit.

VOTRÍE, votrii, s. f. (Înv.) Îndelenicire de votru (2), faptă a votrului. – Votru + suf. -ie.

VOTRÍE, votrii, s. f. (Învechit) Îndeletnicire de votru (2), faptă a votrului. De acolea să nasc fapte rele, Tîlhăria, furtul, votria, înșelarea. BUDAI-DELEANU, Ț. 222.

VOTRIE s. f. (Mold., ȚR) Îndeletnicire, faptă de votru. A: cf. PRAV. indice). B: Să gonească pre votru și să-l scoață dentr-acel oraș sau sat unde va fi făcind votria. ÎNDREPTAREA LEGII, apud TDRG. Variante: hotrie (PRAV., indice). Etimologie: votru + suf. -ie. Vezi și votri, votru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

votríe (reg.) (vo-tri-) s. f., art. votría, g.-d. art. votríei; pl. votríi, art. votríile

votríe s. f. (sil. -tri-), art. votría, g.-d. art. votríei; pl. votríi, art. votríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOTRÍE s. v. codoșie, codoșlâc, proxenetism.

votrie s. v. CODOȘIE. CODOȘLÎC. PROXENETISM.

Intrare: votrie
  • silabație: vo-tri-e info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • votrie
  • votria
plural
  • votrii
  • votriile
genitiv-dativ singular
  • votrii
  • votriei
plural
  • votrii
  • votriilor
vocativ singular
plural

votrie

etimologie:

  • Votru + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09