VOTRIE, votrii, s. f. (Reg.) îndeletnicire de votru (2), faptă a votrului. – Votru + suf. -ie.

votrie sf [At: PRAV. 176 / V: (înv) ho~ / Pl: ~ii / E: votru + -ie] 1 (Înv) Proxenetism. 2 (Înv) Practicare a prostituției. 3 (Reg) Pețit.

votrie s.f (înv.) Îndeletnicire de votru, faptă a votrului; proxenetism. Tîlhăria,furatul, votria... Mai vîrtos ce trag spre bogătate (BUD.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /votru + -ie.

VOTRIE, votrii, s. f. (Înv.) Îndelenicire de votru (2), faptă a votrului. – Votru + suf. -ie.

VOTRIE, votrii, s. f. (Învechit) Îndeletnicire de votru (2), faptă a votrului. De acolea să nasc fapte rele, Tîlhăria, furtul, votria, înșelarea. BUDAI-DELEANU, Ț. 222.

VOTRIE s. f. (Mold., ȚR) Îndeletnicire, faptă de votru. A: cf. PRAV. indice). B: Să gonească pre votru și să-l scoață dentr-acel oraș sau sat unde va fi făcind votria. ÎNDREPTAREA LEGII, apud TDRG. Variante: hotrie (PRAV., indice). Etimologie: votru + suf. -ie. Vezi și votri, votru.

votrie (înv.) (desp. vo-tri-) s. f., art. votria, g.-d. art. votriei; pl. votrii, art. votriile (desp. -tri-i-)

votrie (reg.) (vo-tri-) s. f., art. votria, g.-d. art. votriei; pl. votrii, art. votriile

votrie s. f. (sil. -tri-), art. votria, g.-d. art. votriei; pl. votrii, art. votriile

VOTRIE s. v. codoșie, codoșlâc, proxenetism.

votrie s. v. CODOȘIE. CODOȘLÎC. PROXENETISM.