votiv, ~ă a [At: ASACHI, S. L. II, 245 / Pl: ~i, ~e / E: fr votif, lat votivus, it votivo] 1 (D. inscripții) Care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate). 2 Închinat divinității. 3 (Îs) Tablou ~ Fragment dintr-o pictură murală (bisericească) înfățițând pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii în mâini.

votiv, -ă adj. (relig.; despre inscripții gravate mai ales pe piatră) Care conține o promisiune, o făgăduință solemnă făcută unei zeități, lui Dumnezeu sau unui sfînt, în semn de mulțumire pentru îndeplinirea unei rugăminți; (despre obiecte, biserici, monumente etc.) care este făgăduit, oferit, închinat, în urma unei promisiuni solemne făcute unei zeități, lui Dumnezeu sau unui sfînt în semn de mulțumire pentru îndeplinirea unei rugăminți. La bază îi lipseau cu totul ornamente, și pe frontispiciu n-avea nici o inscripțiune votivă (ODOB.). ◊ Tablou votiv = fragment dintr-o pictură murală (bisericească) reprezentînd pe ctitor și familia sa, ctitorul ținînd în mîini, de obicei, miniatura bisericii, pe care o închină lui Dumnezeu. Voievodul... este reprezentat în tabloul votiv aflat pe peretele de apus al naosului (PER.). • pl. -i, -e. /<it. votivo, fr. votif, lat. votīvus, -a, -um <vōtum, -i „promisiune”.

VOTIV, -Ă, votivi, -e, adj. (Mai ales despre inscripții) Care exprimă o făgăduială solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității. Arcul lui Traian pe frontispiciu n-avea nici o inscripțiune votivă. ODOBESCU, S. III 73.

VOTIV, -Ă adj. Care are ca obiect o făgăduință, o promisiune; care s-a oferit divinității, spre a împlini o făgăduință solemnă. ◊ Tablou votiv = fragment din pictura unui monument, înfățișînd pe ctitori, de obicei cu miniatura monumentului în mîini. [Cf. fr. votif, lat. votivus < votum – promisiune].

VOTIV, -Ă adj. consacrat divinității, spre a împlini o făgăduință solemnă. ◊ tablou ~ = fragment din pictura unui monument înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura monumentului în mâini, oferind-o divinității. (< fr. votif, lat. votivus)

votiv a. tablou votiv, oferit spre a împlini o promisiune solemnă: te ai izolat aicea ca un tablou votiv AL.

*votív, -ă adj. (lat. votivus, d. vovére, votum, a hărăzi, a închina, a dori). Închinat, hărăzit: biserică votivă.

votiv adj. m., pl. votivi; f. votivă, pl. votive

votiv adj. m., pl. votivi; f. votivă, pl. votive

votiv adj. m., pl. votivi; f. sg. votivă, pl. votive