11 definiții pentru votiv
din care- explicative (8)
- ortografice (3)
Explicative DEX
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VOTIV, -Ă, votivi, -e, adj. (Despre inscripții) Care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității. ◊ Tablou votiv = fragment dintr-o pictură murală (bisericească) înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii în mâini. – Din fr. votif, lat. votivus.
VOTIV, -Ă, votivi, -e, adj. (Despre inscripții) Care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității. ◊ Tablou votiv = fragment dintr-o pictură murală (bisericească) înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii în mâini. – Din fr. votif, lat. votivus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
votiv, ~ă a [At: ASACHI, S. L. II, 245 / Pl: ~i, ~e / E: fr votif, lat votivus, it votivo] 1 (D. inscripții) Care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate). 2 Închinat divinității. 3 (Îs) Tablou ~ Fragment dintr-o pictură murală (bisericească) înfățițând pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii în mâini.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
votiv, -ă adj. (relig.; despre inscripții gravate mai ales pe piatră) Care conține o promisiune, o făgăduință solemnă făcută unei zeități, lui Dumnezeu sau unui sfînt, în semn de mulțumire pentru îndeplinirea unei rugăminți; (despre obiecte, biserici, monumente etc.) care este făgăduit, oferit, închinat, în urma unei promisiuni solemne făcute unei zeități, lui Dumnezeu sau unui sfînt în semn de mulțumire pentru îndeplinirea unei rugăminți. La bază îi lipseau cu totul ornamente, și pe frontispiciu n-avea nici o inscripțiune votivă (ODOB.). ◊ Tablou votiv = fragment dintr-o pictură murală (bisericească) reprezentînd pe ctitor și familia sa, ctitorul ținînd în mîini, de obicei, miniatura bisericii, pe care o închină lui Dumnezeu. Voievodul... este reprezentat în tabloul votiv aflat pe peretele de apus al naosului (PER.). • pl. -i, -e. /<it. votivo, fr. votif, lat. votīvus, -a, -um <vōtum, -i „promisiune”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VOTIV, -Ă, votivi, -e, adj. (Mai ales despre inscripții) Care exprimă o făgăduială solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității. Arcul lui Traian pe frontispiciu n-avea nici o inscripțiune votivă. ODOBESCU, S. III 73.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VOTIV, -Ă adj. Care are ca obiect o făgăduință, o promisiune; care s-a oferit divinității, spre a împlini o făgăduință solemnă. ◊ Tablou votiv = fragment din pictura unui monument, înfățișînd pe ctitori, de obicei cu miniatura monumentului în mîini. [Cf. fr. votif, lat. votivus < votum – promisiune].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VOTIV, -Ă adj. consacrat divinității, spre a împlini o făgăduință solemnă. ◊ tablou ~ = fragment din pictura unui monument înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura monumentului în mâini, oferind-o divinității. (< fr. votif, lat. votivus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
votiv a. tablou votiv, oferit spre a împlini o promisiune solemnă: te ai izolat aicea ca un tablou votiv AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*votív, -ă adj. (lat. votivus, d. vovére, votum, a hărăzi, a închina, a dori). Închinat, hărăzit: biserică votivă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
votiv adj. m., pl. votivi; f. votivă, pl. votive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
votiv adj. m., pl. votivi; f. votivă, pl. votive
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
votiv adj. m., pl. votivi; f. sg. votivă, pl. votive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
votiv, votivăadjectiv
- 1. (Despre inscripții) Care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Arcul lui Traian pe frontispiciu n-avea nici o inscripțiune votivă. ODOBESCU, S. III 73. DLRLC
- 1.1. Tablou votiv = fragment dintr-o pictură murală (bisericească) înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii în mâini. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- votif DEX '09 DEX '98 DN
- votivus DEX '09 DEX '98 DN