8 definiții pentru votiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOTÍV, -Ă, votivi, -e, adj. (Despre inscripții) Care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității. ◊ Tablou votiv = fragment dintr-o pictură murală (bisericească) înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii în mâini. – Din fr. votif, lat. votivus.

VOTÍV, -Ă, votivi, -e, adj. (Despre inscripții) Care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității. ◊ Tablou votiv = fragment dintr-o pictură murală (bisericească) înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii în mâini. – Din fr. votif, lat. votivus.

VOTÍV, -Ă, votivi, -e, adj. (Mai ales despre inscripții) Care exprimă o făgăduială solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității. Arcul lui Traian pe frontispiciu n-avea nici o inscripțiune votivă. ODOBESCU, S. III 73.

VOTÍV, -Ă adj. Care are ca obiect o făgăduință, o promisiune; care s-a oferit divinității, spre a împlini o făgăduință solemnă. ◊ Tablou votiv = fragment din pictura unui monument, înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura monumentului în mâini. [Cf. fr. votif, lat. votivus < votum – promisiune].

VOTÍV, -Ă adj. consacrat divinității, spre a împlini o făgăduință solemnă. ◊ tablou ~ = fragment din pictura unui monument înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura monumentului în mâini, oferind-o divinității. (< fr. votif, lat. votivus)

votiv a. tablou votiv, oferit spre a împlini o promisiune solemnă: te ai izolat aicea ca un tablou votiv AL.

*votív, -ă adj. (lat. votivus, d. vovére, votum, a hărăzi, a închina, a dori). Închinat, hărăzit: biserică votivă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

votív adj. m., pl. votívi; f. votívă, pl. votíve

votív adj. m., pl. votívi; f. sg. votívă, pl. votíve

Intrare: votiv
votiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • votiv
  • votivul
  • votivu‑
  • voti
  • votiva
plural
  • votivi
  • votivii
  • votive
  • votivele
genitiv-dativ singular
  • votiv
  • votivului
  • votive
  • votivei
plural
  • votivi
  • votivilor
  • votive
  • votivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

votiv

  • 1. (Despre inscripții) Care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Arcul lui Traian pe frontispiciu n-avea nici o inscripțiune votivă. ODOBESCU, S. III 73.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Tablou votiv = fragment dintr-o pictură murală (bisericească) înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii în mâini.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: