votiv, -ă adj. (relig.; despre inscripții gravate mai ales pe piatră) Care conține o promisiune, o făgăduință solemnă făcută unei zeități, lui Dumnezeu sau unui sfînt, în semn de mulțumire pentru îndeplinirea unei rugăminți; (despre obiecte, biserici, monumente etc.) care este făgăduit, oferit, închinat, în urma unei promisiuni solemne făcute unei zeități, lui Dumnezeu sau unui sfînt în semn de mulțumire pentru îndeplinirea unei rugăminți. La bază îi lipseau cu totul ornamente, și pe frontispiciu n-avea nici o inscripțiune votivă (ODOB.). ◊ Tablou votiv = fragment dintr-o pictură murală (bisericească) reprezentînd pe ctitor și familia sa, ctitorul ținînd în mîini, de obicei, miniatura bisericii, pe care o închină lui Dumnezeu. Voievodul... este reprezentat în tabloul votiv aflat pe peretele de apus al naosului (PER.). • pl. -i, -e. /<it. votivo, fr. votif, lat. votīvus, -a, -um <vōtum, -i „promisiune”.