14 definiții pentru votcă vodcă vutcă

VÓTCĂ, (2) votci, s. f. 1. Băutură foarte tare, făcută din alcool de cereale și din apă cu duritate scăzută. 2. (La pl.) Feluri, porții de votcă (1). [Var.: vódcă, vútcă s. f.] – Din rus. vodka.

VÓTCĂ, votci, s. f. Rachiu foarte tare, făcut din alcool de cereale și din apă cu duritate scăzută. [Var.: vódcă, vútcă s. f.] – Din rus. vodka.

VÓTCĂ, votci și votce, s. f. (Și în forma vutcă) Rachiu foarte tare făcut din cereale sau din fructe. Crească în bărdacă aburită votca. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 16/4. Mă duse în camera cu merinde unde ședeau grămădite pe polițe... sticle de vutci și vișnapuri și cîte și mai cîte. GANE, N. II 175. Cristaluri pline de vinuri și de vutce. ALECSANDRI, P. III 384. Boierii așazați pe covoare bea vutcă. RUSSO, S. 19. – Variante: vútcă, vódcă (CONTEMPORANUL, VI 43) s. f.

!vótcă/vódcă s. f., g.-d. art. vótcii/vódcii; (sorturi, porții) pl. votci/vodci

VÓTCĂ s. f. rachiu foarte tare, din alcool de cereale. (< rus. vodka)

VÓTCĂ ~ci f. Băutură alcoolică tare, obținută prin fermentarea fructelor sau a cerealelor. [G.-D. votcii] /<rus. vodka

VÓDCĂ s. f. v. votcă.

VÚTCĂ s. f. v. votcă.

vútcă (-ci), s. f. – Rachiu foarte tare. – Var. vodcă. Pol. wodka (Tiktin). – Der. vutcar, s. m. (fabricant de votcă), sec. XVIII.

vutcă f. rachiu zaharisit rusesc. [Rus. VODKA (din VODA, apă)].

vútcă f., pl. ĭ (rus. vódka, dim. d. vodá, apă, un fel de rachiŭ (lichĭor).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

vótcă s. f., g.-d. art. vótcii; (sorturi, porții) pl. votci


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

VODCĂ bombiță, motorola, săniuță, sodă.

Intrare: votcă
votcă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • votcă
  • votca
plural
  • votci
  • votcile
genitiv-dativ singular
  • votci
  • votcii
plural
  • votci
  • votcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vodcă
  • vodca
plural
  • vodci
  • vodcile
genitiv-dativ singular
  • vodci
  • vodcii
plural
  • vodci
  • vodcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vutcă
  • vutca
plural
  • vutci
  • vutcile
genitiv-dativ singular
  • vutci
  • vutcii
plural
  • vutci
  • vutcilor
vocativ singular
plural
votcă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • votcă
  • votca
plural
  • votce
  • votcele
genitiv-dativ singular
  • votce
  • votcei
plural
  • votce
  • votcelor
vocativ singular
plural

votcă vodcă vutcă

  • 1. (numai) singular Băutură foarte tare, făcută din alcool de cereale și din apă cu duritate scăzută.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 4 exemple
    exemple
    • Crească în bărdacă aburită votca. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 16/4.
      surse: DLRLC
    • Mă duse în camera cu merinde unde ședeau grămădite pe polițe... sticle de vutci și vișnapuri și cîte și mai cîte. GANE, N. II 175.
      surse: DLRLC
    • Cristaluri pline de vinuri și de vutce. ALECSANDRI, P. III 384.
      surse: DLRLC
    • Boierii așazați pe covoare bea vutcă. RUSSO, S. 19.
      surse: DLRLC
  • 2. (la) plural Feluri, porții de votcă (1.).
    surse: DEX '09

etimologie: