VOTCĂ, votci și votce, s. f. (Și în forma vutcă) Rachiu foarte tare făcut din cereale sau din fructe. Crească în bărdacă aburită votca. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 16/4. Mă duse în camera cu merinde unde ședeau grămădite pe polițe... sticle de vutci și vișnapuri și cîte și mai cîte. GANE, N. II 175. Cristaluri pline de vinuri și de vutce. ALECSANDRI, P. III 384. Boierii așazați pe covoare bea vutcă. RUSSO, S. 19. – Variante: vutcă, vodcă (CONTEMPORANUL, VI 43) s. f.