10 definiții pentru vorovi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOROVÍ, vorovesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A vorbi. – Cf. ucr. hovoryty.

VOROVÍ, vorovesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A vorbi. – Cf. ucr. hovoryty.

VOROVÍ, vorovesc, vb. IV. (Învechit și regional) 1. Intranz. A sta cu cineva de vorbă; a vorbi. Spune, mîndră, ce gîndești De toată îngălbinești Cînd cu mine vorovești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 240. ◊ Tranz. Silește-te a veni la noi și apoi vom vorovi mai multe. DRĂGHICI, R. 92. 2. Tranz. A bîrfi, a cleveti, a ponegri. Oamenii ne vorovesc Și părinții nu voiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 65. 3. Refl. reciproc. A se înțelege cu cineva, a se sfătui; a se vorbi. Oamenii s-au vorovit Să taie pomul din coastă. ȘEZ. XX 37.

vorovì v. Mold. Tr. a vorbi: spune, mândro, ce gândești, când cu mine vorovești? POP. [V. voroavă].

voroví, vorovesc, vb. intranz. – (pop.) A vorbi, a discuta: „În puține sate din Maramureș se folosește cuvântul vorbesc, dar numai în forma vorovăsc” (Țiplea, 1906). (Maram., Trans.). – Cf. ucr. hovoryty (DEX, MDA).

vorovésc v. intr. și tr. (d. voroavă). Vechĭ. Azĭ Trans. Rar. Vorbesc, convorbesc, discut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

voroví (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vorovésc, imperf. 3 sg. voroveá; conj. prez. 3 să voroveáscă

voroví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vorovésc, imperf. 3 sg. voroveá; conj. prez. 3 sg. și pl. voroveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOROVÍ vb. v. conversa, dialoga, discuta, flecări, îndruga, pălăvrăgi, relata, sporovăi, spune, trăncăni, vorbi, zice.

vorovi vb. v. CONVERSA. DIALOGA. DISCUTA. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. RELATA. SPOROVĂI. SPUNE. TRĂNCĂNI. VORBI. ZICE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

voroví, vorovesc, vb. intranz. – (pop.) A vorbi, a discuta: „În puține sate din Maramureș se folosește cuvântul vorbesc, dar numai în forma vorovăsc” (Țiplea 1906). – Din vorbi.

Intrare: vorovi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vorovi
  • vorovire
  • vorovit
  • vorovitu‑
  • vorovind
  • vorovindu‑
singular plural
  • vorovește
  • voroviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vorovesc
(să)
  • vorovesc
  • voroveam
  • vorovii
  • vorovisem
a II-a (tu)
  • vorovești
(să)
  • vorovești
  • voroveai
  • voroviși
  • voroviseși
a III-a (el, ea)
  • vorovește
(să)
  • vorovească
  • vorovea
  • vorovi
  • vorovise
plural I (noi)
  • vorovim
(să)
  • vorovim
  • voroveam
  • vorovirăm
  • voroviserăm
  • vorovisem
a II-a (voi)
  • voroviți
(să)
  • voroviți
  • voroveați
  • vorovirăți
  • voroviserăți
  • voroviseți
a III-a (ei, ele)
  • vorovesc
(să)
  • vorovească
  • voroveau
  • vorovi
  • voroviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vorovi învechit regional

  • 1. tranzitiv A vorbi.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: vorbi
    • 1.1. intranzitiv A sta cu cineva de vorbă.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Spune, mîndră, ce gîndești De toată îngălbinești Cînd cu mine vorovești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 240.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Silește-te a veni la noi și apoi vom vorovi mai multe. DRĂGHICI, R. 92.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Oamenii ne vorovesc Și părinții nu voiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 65.
        surse: DLRLC
    • 1.3. reflexiv reciproc A se înțelege cu cineva, a se sfătui; a se vorbi.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Oamenii s-au vorovit Să taie pomul din coastă. ȘEZ. XX 37.
        surse: DLRLC

etimologie: