7 definiții pentru vorbușoară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VORBUȘOÁRĂ, vorbușoare, s. f. (Pop.) Vorbuliță. – Vorbă + suf. -ușoară.

VORBUȘOÁRĂ, vorbușoare, s. f. (Pop.) Vorbuliță. – Vorbă + suf. -ușoară.

vorbușoa sf [At: CARAGIALE, O. VII, 75 / Pl: ~re / E: vorbă + -ușoară] 1-6 (Rar; șhp) Vorbuliță (1-6).

VORBUȘOÁRĂ, vorbușoare, s. f. Vorbuliță. Scrie-mi o vorbușoară, cum stați din sănătate. CARAGIALE, O. VII 181.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vorbușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. vorbușoárei; pl. vorbușoáre

vorbușoáră s. f., g.-d. art. vorbușoárei; pl. vorbușoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VORBUȘOÁRĂ s. v. vorbuliță.

VORBUȘOA s. vorbuliță, (reg.) vorbuță.

Intrare: vorbușoară
vorbușoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vorbușoa
  • vorbușoara
plural
  • vorbușoare
  • vorbușoarele
genitiv-dativ singular
  • vorbușoare
  • vorbușoarei
plural
  • vorbușoare
  • vorbușoarelor
vocativ singular
plural

vorbușoară

etimologie:

  • Vorbă + sufix -ușoară.
    surse: DEX '98 DEX '09