2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOMITÁRE, vomitări, s. f. Faptul de a vomita; vomă, vomisment. – V. vomita.

VOMITÁRE, vomitări, s. f. Faptul de a vomita; vomă, vomisment. – V. vomita.

vomitare sf [At: ENC. ROM. II, 289 / Pl: ~tări / E: vomita] Vomă (1).

VOMITÁRE, vomitări, s. f. Faptul de a vomita; debordare.

VOMITÁRE s.f. Acțiunea de a vomita și rezultatul ei; vomare; vomisment. [< vomita].

VOMITÁ, vomít, vb. I. Tranz. A da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire); a vărsa, a voma, a borî. – Din it., lat. vomitare.

vomita vt(a) [At: ALEXI, W. / V: fometa, fomenta, fomida, fo~, fum~, ~meta / Pzi: vomit, (reg) ~tez / E: lat vomitare] A elimina prin esofag și pe gură conținutul stomacului Si: a vărsa (34), a voma (1), (pop) a borî1 (2), a deborda (4), (reg) a răcni2, a turna1, a vomega.

VOMITÁ, vomít, vb. I. Tranz. A da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire); a vărsa, a voma, a borî. – Din it. vomitare.

VOMITÁ, vomitez, vb. I. Tranz. A vărsa (5).

VOMITÁ vb. I. tr. A da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a vărsa, a voma. [Cf. lat., it. vomitare].

VOMITÁ vb. tr. a da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a voma. (< lat., it. vomitare)

A VOMITÁ vomít tranz. (alimente) A da afară din stomac pe gură. /<lat. vomitare

vomità v. Med. a vărsa, a scoate cu sforțare din gură materiile conținute în stomac.

*vomitéz v. tr. (lat. vómito, -áre, a vărsa des, d. vómere, a vărsa). Med. Vărs, daŭ înapoĭ pe gură cele înghițite.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vomitáre s. f., g.-d. art. vomitắrii; pl. vomitắri

vomitáre s. f., g.-d. art. vomitării; pl. vomitări

vomitá (a ~) vb., ind. prez. 3 vomítă

vomitá vb., ind. prez. 1 sg. vomít, 3 sg. și pl. vomítă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOMITÁRE s. (MED.) debordare, vărsare, vomare, vomă, (livr.) vomisment, (pop.) borâre, borât. (~ băuturii.)

VOMITARE s. (MED.) debordare, vărsare, vomare, vomă, (livr.) vomisment, (pop.) borîre, borît. (~ băuturii.)

VOMITÁ vb. (MED.) a deborda, a vărsa, a voma, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A băut mult și a ~.)

arată toate definițiile

Intrare: vomitare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vomitare
  • vomitarea
plural
  • vomitări
  • vomitările
genitiv-dativ singular
  • vomitări
  • vomitării
plural
  • vomitări
  • vomitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: vomita
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vomita
  • vomitare
  • vomitat
  • vomitatu‑
  • vomitând
  • vomitându‑
singular plural
  • vomi
  • vomitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vomit
(să)
  • vomit
  • vomitam
  • vomitai
  • vomitasem
a II-a (tu)
  • vomiți
(să)
  • vomiți
  • vomitai
  • vomitași
  • vomitaseși
a III-a (el, ea)
  • vomi
(să)
  • vomite
  • vomita
  • vomită
  • vomitase
plural I (noi)
  • vomităm
(să)
  • vomităm
  • vomitam
  • vomitarăm
  • vomitaserăm
  • vomitasem
a II-a (voi)
  • vomitați
(să)
  • vomitați
  • vomitați
  • vomitarăți
  • vomitaserăți
  • vomitaseți
a III-a (ei, ele)
  • vomi
(să)
  • vomite
  • vomitau
  • vomita
  • vomitaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vomita
  • vomitare
  • vomitat
  • vomitatu‑
  • vomitând
  • vomitându‑
singular plural
  • vomitea
  • vomitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vomitez
(să)
  • vomitez
  • vomitam
  • vomitai
  • vomitasem
a II-a (tu)
  • vomitezi
(să)
  • vomitezi
  • vomitai
  • vomitași
  • vomitaseși
a III-a (el, ea)
  • vomitea
(să)
  • vomiteze
  • vomita
  • vomită
  • vomitase
plural I (noi)
  • vomităm
(să)
  • vomităm
  • vomitam
  • vomitarăm
  • vomitaserăm
  • vomitasem
a II-a (voi)
  • vomitați
(să)
  • vomitați
  • vomitați
  • vomitarăți
  • vomitaserăți
  • vomitaseți
a III-a (ei, ele)
  • vomitea
(să)
  • vomiteze
  • vomitau
  • vomita
  • vomitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vomitare

etimologie:

  • vezi vomita
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

vomita

  • 1. A da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: borî voma vărsa

etimologie: