14 definiții pentru vomita


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOMITÁ, vomít, vb. I. Tranz. A da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire); a vărsa, a voma, a borî. – Din it., lat. vomitare.

VOMITÁ, vomít, vb. I. Tranz. A da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire); a vărsa, a voma, a borî. – Din it. vomitare.

VOMITÁ, vomitez, vb. I. Tranz. A vărsa (5).

VOMITÁ vb. I. tr. A da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a vărsa, a voma. [Cf. lat., it. vomitare].

VOMITÁ vb. tr. a da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a voma. (< lat., it. vomitare)

A VOMITÁ vomít tranz. (alimente) A da afară din stomac pe gură. /<lat. vomitare

vomità v. Med. a vărsa, a scoate cu sforțare din gură materiile conținute în stomac.

*vomitéz v. tr. (lat. vómito, -áre, a vărsa des, d. vómere, a vărsa). Med. Vărs, daŭ înapoĭ pe gură cele înghițite.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vomitá (a ~) vb., ind. prez. 3 vomítă

vomitá vb., ind. prez. 1 sg. vomít, 3 sg. și pl. vomítă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOMITÁ vb. (MED.) a deborda, a vărsa, a voma, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A băut mult și a ~.)

VOMITA vb. (MED.) a deborda, a vărsa, a voma, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A băut mult și a ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vomita, vomit v. i. (intl.) 1. a denunța, a informa. 2. a recunoște faptele comise.

A VOMITA a beli vulpea, a borî, a da la boboci / la rațe, a decarta, a se răsti la bocanci, a striga Iorgu, a-l striga pe Bebe / pe Iorgu, a-și vărsa și mațele, a-i veni cu taxă inversă.

Intrare: vomita
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vomita
  • vomitare
  • vomitat
  • vomitatu‑
  • vomitând
  • vomitându‑
singular plural
  • vomi
  • vomitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vomit
(să)
  • vomit
  • vomitam
  • vomitai
  • vomitasem
a II-a (tu)
  • vomiți
(să)
  • vomiți
  • vomitai
  • vomitași
  • vomitaseși
a III-a (el, ea)
  • vomi
(să)
  • vomite
  • vomita
  • vomită
  • vomitase
plural I (noi)
  • vomităm
(să)
  • vomităm
  • vomitam
  • vomitarăm
  • vomitaserăm
  • vomitasem
a II-a (voi)
  • vomitați
(să)
  • vomitați
  • vomitați
  • vomitarăți
  • vomitaserăți
  • vomitaseți
a III-a (ei, ele)
  • vomi
(să)
  • vomite
  • vomitau
  • vomita
  • vomitaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vomita
  • vomitare
  • vomitat
  • vomitatu‑
  • vomitând
  • vomitându‑
singular plural
  • vomitea
  • vomitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vomitez
(să)
  • vomitez
  • vomitam
  • vomitai
  • vomitasem
a II-a (tu)
  • vomitezi
(să)
  • vomitezi
  • vomitai
  • vomitași
  • vomitaseși
a III-a (el, ea)
  • vomitea
(să)
  • vomiteze
  • vomita
  • vomită
  • vomitase
plural I (noi)
  • vomităm
(să)
  • vomităm
  • vomitam
  • vomitarăm
  • vomitaserăm
  • vomitasem
a II-a (voi)
  • vomitați
(să)
  • vomitați
  • vomitați
  • vomitarăți
  • vomitaserăți
  • vomitaseți
a III-a (ei, ele)
  • vomitea
(să)
  • vomiteze
  • vomitau
  • vomita
  • vomitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vomita

  • 1. A da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: borî voma vărsa

etimologie: