3 intrări

22 de definiții

din care

Explicative DEX

NUCĂ, nuci, s. f. 1. Fructul nucului (1). ◊ Expr. A se potrivi (sau a se lovi, a se nimeri) ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc. ♦ Miezul comestibil de nucă (1). 2. Compuse: nucă-de-cocos = fructul comestibil al cocotierului. Nucă vomică = nume dat semințelor mature ale unui arbust tropical care conțin stricnină. 3. Piesă formată dintr-o tijă metalică terminată cu un cap sferic, servind la realizarea unor articulații la mașini. – Lat. nux, -cis.

NUCĂ, nuci, s. f. 1. Fructul nucului (1). ◊ Expr. A se potrivi (sau a se lovi, a se nimeri) ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc. ♦ Miezul comestibil de nucă (1). 2. Compuse: nucă-de-cocos = fructul comestibil al cocotierului. Nucă vomică = nume dat semințelor mature ale unui arbust tropical care conțin stricnină. 3. Piesă formată dintr-o tijă metalică terminată cu un cap sferic, servind la realizarea unor articulații la mașini. – Lat. nux, -cis.

VOMICĂ, vomice, adj. (în sintagma) Nucă vomică = semințele unui arbore (Strychnos nux-vomica) răspândit în zona tropicală, din care se extrag substanțe utilizate în industria farmaceutică (stricnina) și chimică. – Din fr. vomique.

vomic, a [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr vomique, lat vomicus, -a, -um] 1 (Rar) Vomitiv (3). 2 (Îs) Nucă ~ă Sămânța toscică a unui arbore (Strychnos nux vomica) răspândit în zona tropicală, din care se extrag substanțe folosite în industria farmaceutică și în cea chimică.

vomică sf [At: CORNEA, E. I, 123/24 / Pl: ~ice / E: fr vomique, lat vomica] (Med) 1 Expulsie bruscă a unei cantități abundente de expectorație seroasă, purulentă sau hemoragică, care se formează în abcesele pulmonare. 2 (Ccr) Materie expulzată prin vomică (1).

vomic, -ă adj., s.f. 1 adj. De vomă; care provoacă vomă; emetic. 2 adj. Compus: (bot.) nucă-vomică = sămînța toxică a arborelui tropical Strychnos nux vomica, din care se extrag substanțe (cu proprietăți vomitive) utilizate în industria farmaceutică și chimică. 3 s.f. (med.) Evacuare bruscă pe gură a unei cantități abundente de expectorație seroasă, purulentă sau hemoragică (care se formează în abcesele pulmonare intrate în fază purulentă). • pl. -ci, -ce. /<fr. vomique, lat. vomicus, -a, -um.

VOMICĂ, vomice, adj. (În sintagma) Nucă vomică = semințele unui arbore (Strychnos nux-vomica) răspândit în zona tropicală, din care se extrag substanțe utilizate în industria farmaceutică (stricnina) și chimică. – Din fr. vomique.

NUCĂ, nuci, s. f. 1. Fructul nucului, cu miezul comestibil, învelit într-o coajă lemnoasă tare, acoperită de o coajă cărnoasă verde, care, după coacere, crapă și se usucă. Întocmai ca nuca veche era și fața lui. DUMITRIU, N. 91. Legă pe țigancă de coadele cailor, împreună cu un sac de nuci. ISPIRESCU, L. 71. Copii eram noi amîndoi, Frate-meu și cu mine. Din coji de nucă car cu boi Făceam și înhămam la el Culbeci bătrîni cu coarne. EMINESCU, O. IV 74. ◊ Expr. A se potrivi (sau a se lovi) ca nuca-n perete = a nu se potrivi de loc. Pe loc cîrpește o minciună, care se potrivea ca nuca în părete. CREANGĂ, P. 47. 2. (În expr.) Nucă de cocos = fructul comestibil al cocotierului. Vedea pădurile de smarald... nucile de cocos, ciorchinii de banane, lianele și orhideele, îmbrățișînd copacii seculari. BART, E. 307. Nucă vomică = semințele unui arbore sălbatic răspîndit în India, Australia, Indochina etc. din care se extrag substanțe utilizate în farmacie și în industria chimică. 3. Piesă formată dintr-o tijă metalică filetată la un capăt și terminată la celălalt cu un fus sferic, servind la realizarea legăturii de articulație dintre două organe de mașină.

VOMICĂ adj. f. (În expr.) Nucă vomică = sămînța unui arbore sălbatic (răspîndit în India, Australia, Indochina etc.), din care se extrag substanțe utilizate în farmacie și în industria casnică; (popular) turta-lupului.

VOMIC, -Ă adj. 1. De vomă; care provoacă vomă; emetic. 2. Nucă vomică = sămînța unui arbore originar din zona tropicală, foarte otrăvitoare, din care se extrage stricnina. [< fr. vomique].

VOMICĂ s.f. Evacuare bruscă pe gură a unei cantități de expectorație abundente. [< fr. vomique].

VOMIC, -Ă adj. 1. de vomă; care provoacă vomă. 2. nucă ~ă = sămânța unui arbore originar din zona tropicală, foarte otrăvitoare, din care se extrage stricnina. (< fr. vomique)

VOMICĂ s. f. evacuare bruscă pe gură a unei cantități de expectorații abundente. (< fr. vomique)

VOMICĂ adj.: Nucă ~ sămânța unui arbore tropical care conține stricnină și are proprietăți vomitive. /<fr. vomique

vomic a. nucă vomică, fructul unui arbore din India, vomitiv energic.

*vómic, -ă adj. (lat. vómicus, d. vómere, a vărsa, a da înapoĭ cele înghițite). Med. Nucă vomică, bobiță veninoasă de stricnină.

Ortografice DOOM

nucă-vomică (sămânță toxică) s. f., g.-d. art. nucii-vomice; pl. nuci-vomice

!nucă-vomică (sămânță toxică a unui arbore) s. f., g.-d. art. nucii-vomice; pl. nuci-vomice

!vomică adj. f., pl. vomice

nucă vomică s. f. + adj.

vomic adj. m., pl. vomici; f. sg. vomică, pl. vomice

vomică adj. f.

Enciclopedice

NÚCĂ (< lat. nux, nucis) s. f. 1. Fructul nucului, uscat, indehiscent, monosperm, cu pericarpul tare, bogat în grăsimi (52-77%), proteine (12-25%) și vitamine. ◊ N. de cocos = cocos. N. vomică = nume dat semințelor mature ale unui arbust tropical (Strychnos nuxvomica) care conțin stricnină. Tinctura este folosită ca aperitiv amar, excitant al secrețiilor gastrice și stimulent al secrețiilor gastrointestinale. 2. (TEHN.) Organ de mașină format dintr-o tijă și un cap sferic, folosit pentru realizarea articulațiilor sferice (mecanismul de direcție la autovehicule).

Intrare: nucă-vomică
nucă-vomică substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nucă-vomică
  • nuca-vomică
plural
  • nuci-vomice
  • nucile-vomice
genitiv-dativ singular
  • nuci-vomice
  • nucii-vomice
plural
  • nuci-vomice
  • nucilor-vomice
vocativ singular
plural
Intrare: vomic
vomic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vomic
  • vomicul
  • vomicu‑
  • vomică
  • vomica
plural
  • vomici
  • vomicii
  • vomice
  • vomicele
genitiv-dativ singular
  • vomic
  • vomicului
  • vomice
  • vomicei
plural
  • vomici
  • vomicilor
  • vomice
  • vomicelor
vocativ singular
plural
Intrare: vomică
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vomică
  • vomica
plural
genitiv-dativ singular
  • vomici
  • vomicii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nucă-vomică, nuci-vomicesubstantiv feminin

  • 1. Nume dat semințelor mature ale unui arbust tropical care conțin stricnină. DEX '09 DLRLC

vomic, vomicăadjectiv

  • 1. De vomă; care provoacă vomă. DN
    sinonime: emetic
  • chat_bubble (în) sintagmă Nucă vomică = semințele unui arbore (Strychnos nux-vomica) răspândit în zona tropicală, din care se extrag substanțe utilizate în industria farmaceutică (stricnina) și chimică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: turta-lupului
etimologie:

vomicăsubstantiv feminin

  • 1. Evacuare bruscă pe gură a unei cantități de expectorație abundente. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic