vomică sf [At: CORNEA, E. I, 123/24 / Pl: ~ice / E: fr vomique, lat vomica] (Med) 1 Expulsie bruscă a unei cantități abundente de expectorație seroasă, purulentă sau hemoragică, care se formează în abcesele pulmonare. 2 (Ccr) Materie expulzată prin vomică (1).

VOMICĂ s.f. Evacuare bruscă pe gură a unei cantități de expectorație abundente. [< fr. vomique].

VOMICĂ s. f. evacuare bruscă pe gură a unei cantități de expectorații abundente. (< fr. vomique)

vomic, -ă adj., s.f. 1 adj. De vomă; care provoacă vomă; emetic. 2 adj. Compus: (bot.) nucă-vomică = sămînța toxică a arborelui tropical Strychnos nux vomica, din care se extrag substanțe (cu proprietăți vomitive) utilizate în industria farmaceutică și chimică. 3 s.f. (med.) Evacuare bruscă pe gură a unei cantități abundente de expectorație seroasă, purulentă sau hemoragică (care se formează în abcesele pulmonare intrate în fază purulentă). • pl. -ci, -ce. /<fr. vomique, lat. vomicus, -a, -um.