VOMICĂ, vomice, adj. (în sintagma) Nucă vomică = semințele unui arbore (Strychnos nux-vomica) răspândit în zona tropicală, din care se extrag substanțe utilizate în industria farmaceutică (stricnina) și chimică. – Din fr. vomique.

vomică sf [At: CORNEA, E. I, 123/24 / Pl: ~ice / E: fr vomique, lat vomica] (Med) 1 Expulsie bruscă a unei cantități abundente de expectorație seroasă, purulentă sau hemoragică, care se formează în abcesele pulmonare. 2 (Ccr) Materie expulzată prin vomică (1).

VOMICĂ, vomice, adj. (În sintagma) Nucă vomică = semințele unui arbore (Strychnos nux-vomica) răspândit în zona tropicală, din care se extrag substanțe utilizate în industria farmaceutică (stricnina) și chimică. – Din fr. vomique.

VOMICĂ adj. f. (În expr.) Nucă vomică = sămînța unui arbore sălbatic (răspîndit în India, Australia, Indochina etc.), din care se extrag substanțe utilizate în farmacie și în industria casnică; (popular) turta-lupului.

VOMICĂ s.f. Evacuare bruscă pe gură a unei cantități de expectorație abundente. [< fr. vomique].

VOMICĂ s. f. evacuare bruscă pe gură a unei cantități de expectorații abundente. (< fr. vomique)

VOMICĂ adj.: Nucă ~ sămânța unui arbore tropical care conține stricnină și are proprietăți vomitive. /<fr. vomique

vomic, ~ă a [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr vomique, lat vomicus, -a, -um] 1 (Rar) Vomitiv (3). 2 (Îs) Nucă ~ă Sămânța toscică a unui arbore (Strychnos nux vomica) răspândit în zona tropicală, din care se extrag substanțe folosite în industria farmaceutică și în cea chimică.

vomic, -ă adj., s.f. 1 adj. De vomă; care provoacă vomă; emetic. 2 adj. Compus: (bot.) nucă-vomică = sămînța toxică a arborelui tropical Strychnos nux vomica, din care se extrag substanțe (cu proprietăți vomitive) utilizate în industria farmaceutică și chimică. 3 s.f. (med.) Evacuare bruscă pe gură a unei cantități abundente de expectorație seroasă, purulentă sau hemoragică (care se formează în abcesele pulmonare intrate în fază purulentă). • pl. -ci, -ce. /<fr. vomique, lat. vomicus, -a, -um.

NUCĂ pl. (-ci) sf. 🌿 1 Fructul comestibil al nucului, de formă sferică, cu învelișul din afară verde și cărnos dedesubtul căruia e o coajă tare în care e închis miezul, alcătuit din patru sferturi (🖼 3362); de aci, patru frați într’un cojoc, ghicitoare despre „nucă”; (P): se potrivește, se lovește, se nemerește ca nuca în perete, nu se potrivește de loc: pe loc cîrpește o minciună care se potrivea ca nuca în părete (CRG.); spunînd numa la prostii și neghiobii nemerite ca nuca’n perete (CAR.); se lovi ca nuca în perete și vorba ta (ISP.); jocul în nuci, joc de copii cu nucile ¶ 2 ~-AMERICANĂ, fructul mare și globulos al unui arbore (Bertholletia excelsa) ce crește în regiunea tropicală din America de Sud; miezul comestibil e alb și oleaginos ¶ 3 ~-DE-COCOS 👉 COCOS [n u c].

NUCĂ, nuci, s. f. 1. Fructul nucului, cu miezul comestibil, învelit într-o coajă lemnoasă tare, acoperită de o coajă cărnoasă verde, care, după coacere, crapă și se usucă. Întocmai ca nuca veche era și fața lui. DUMITRIU, N. 91. Legă pe țigancă de coadele cailor, împreună cu un sac de nuci. ISPIRESCU, L. 71. Copii eram noi amîndoi, Frate-meu și cu mine. Din coji de nucă car cu boi Făceam și înhămam la el Culbeci bătrîni cu coarne. EMINESCU, O. IV 74. ◊ Expr. A se potrivi (sau a se lovi) ca nuca-n perete = a nu se potrivi de loc. Pe loc cîrpește o minciună, care se potrivea ca nuca în părete. CREANGĂ, P. 47. 2. (În expr.) Nucă de cocos = fructul comestibil al cocotierului. Vedea pădurile de smarald... nucile de cocos, ciorchinii de banane, lianele și orhideele, îmbrățișînd copacii seculari. BART, E. 307. Nucă vomică = semințele unui arbore sălbatic răspîndit în India, Australia, Indochina etc. din care se extrag substanțe utilizate în farmacie și în industria chimică. 3. Piesă formată dintr-o tijă metalică filetată la un capăt și terminată la celălalt cu un fus sferic, servind la realizarea legăturii de articulație dintre două organe de mașină.

VOMIC, -Ă adj. 1. De vomă; care provoacă vomă; emetic. 2. Nucă vomică = sămînța unui arbore originar din zona tropicală, foarte otrăvitoare, din care se extrage stricnina. [< fr. vomique].

VOMIC, -Ă adj. 1. de vomă; care provoacă vomă. 2. nucă ~ă = sămânța unui arbore originar din zona tropicală, foarte otrăvitoare, din care se extrage stricnina. (< fr. vomique)

vomic a. nucă vomică, fructul unui arbore din India, vomitiv energic.

*vómic, -ă adj. (lat. vómicus, d. vómere, a vărsa, a da înapoĭ cele înghițite). Med. Nucă vomică, bobiță veninoasă de stricnină.

!vomică adj. f., pl. vomice

vomică adj. f.

nucă-vomică (sămânță toxică) s. f., g.-d. art. nucii-vomice; pl. nuci-vomice

!nucă-vomică (sămânță toxică a unui arbore) s. f., g.-d. art. nucii-vomice; pl. nuci-vomice

nucă vomică s. f. + adj.

vomic adj. m., pl. vomici; f. sg. vomică, pl. vomice

NÚCĂ (< lat. nux, nucis) s. f. 1. Fructul nucului, uscat, indehiscent, monosperm, cu pericarpul tare, bogat în grăsimi (52-77%), proteine (12-25%) și vitamine. ◊ N. de cocos = cocos. N. vomică = nume dat semințelor mature ale unui arbust tropical (Strychnos nuxvomica) care conțin stricnină. Tinctura este folosită ca aperitiv amar, excitant al secrețiilor gastrice și stimulent al secrețiilor gastrointestinale. 2. (TEHN.) Organ de mașină format dintr-o tijă și un cap sferic, folosit pentru realizarea articulațiilor sferice (mecanismul de direcție la autovehicule).