2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOMÁT, -Ă, vomați, -te, adj. Dat afară pe gură, debordat. – V. voma.

VOMÁT, -Ă, vomați, -te, adj. Dat afară pe gură, debordat. – V. voma.

vomat2, a [At: DL / Pl: ~ați, ~e / E: voma] Vomitat2.

vomat1 sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~mit / Pl: ? / E: voma] Vomă (1).

VOMÁT, -Ă, vomați, -te, adj. Dat afară pe gură, debordat.

VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere.

VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere.

voma [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) ~mi, (reg) fo~, ho~ / Pzi: ~mez, (îrg) vom, 6 și (îvr) vom / E: fr vomir, it vomire cf lat vomere] 1 vt(a) A vomita. 2 vi (Reg; d. ape; îf vomi) A se revărsa. 3 vi (Reg; d. mortar; îf vomi) A se umfla și a se împrăștia (din cauza unei zidiri incorecte).

VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vărsa (5); a vomita, (în basme) Calul voma bani. RETEGANUL, P. I 71.

VOMÁ vb. I. tr. A vomita. [< fr. vomir, it. vomere < lat. vomere – a vărsa].

VOMÁ vb. tr. vomisment. (< fr. vomir, lat. vomere)

A VOMÁ ~éz tranz. rar v. A VOMITA. /<lat. vomere

1) vom, -út, a voáme v. tr. și intr. (lat. vómere, id.). Ban. Mac. Vărs, borăsc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vomá (a ~) vb., ind. prez. 3 vomeáză

vomá vb., ind. prez. 1 voméz, 3 sg. și pl. vomeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOMA vb. (MED.) a deborda, a vărsa, a vomita, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A băut mult și a ~.)

Intrare: vomat
vomat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vomat
  • vomatul
  • vomatu‑
  • voma
  • vomata
plural
  • vomați
  • vomații
  • vomate
  • vomatele
genitiv-dativ singular
  • vomat
  • vomatului
  • vomate
  • vomatei
plural
  • vomați
  • vomaților
  • vomate
  • vomatelor
vocativ singular
plural
Intrare: voma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • voma
  • vomare
  • vomat
  • vomatu‑
  • vomând
  • vomându‑
singular plural
  • vomea
  • vomați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vomez
(să)
  • vomez
  • vomam
  • vomai
  • vomasem
a II-a (tu)
  • vomezi
(să)
  • vomezi
  • vomai
  • vomași
  • vomaseși
a III-a (el, ea)
  • vomea
(să)
  • vomeze
  • voma
  • vomă
  • vomase
plural I (noi)
  • vomăm
(să)
  • vomăm
  • vomam
  • vomarăm
  • vomaserăm
  • vomasem
a II-a (voi)
  • vomați
(să)
  • vomați
  • vomați
  • vomarăți
  • vomaserăți
  • vomaseți
a III-a (ei, ele)
  • vomea
(să)
  • vomeze
  • vomau
  • voma
  • vomaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vomat

  • 1. Dat afară pe gură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: debordat

etimologie:

  • vezi voma
    surse: DEX '98 DEX '09

voma

etimologie: