2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOMÁRE, vomări, s. f. Faptul de a voma.V. voma.

VOMÁRE, vomări, s. f. Faptul de a voma.V. voma.

VOMÁRE s. f. Faptul de a voma.

VOMÁRE s.f. Vomitare. [< voma].

VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere.

VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere.

VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vărsa (5); a vomita, (în basme) Calul voma bani. RETEGANUL, P. I 71.

VOMÁ vb. I. tr. A vomita. [< fr. vomir, it. vomere < lat. vomere – a vărsa].

VOMÁ vb. tr. vomisment. (< fr. vomir, lat. vomere)

A VOMÁ ~éz tranz. rar v. A VOMITA. /<lat. vomere

1) vom, -út, a voáme v. tr. și intr. (lat. vómere, id.). Ban. Mac. Vărs, borăsc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vomáre s. f., g.-d. art. vomắrii; pl. vomắri

vomáre s. f., g.-d. art. vomării; pl. vomări

vomá (a ~) vb., ind. prez. 3 vomeáză

vomá vb., ind. prez. 1 voméz, 3 sg. și pl. vomeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOMARE s. (MED.) 1. debordare, vărsare, vomă, vomitare, (livr.) vomisment, (pop.) borîre, borît. (~ de rău de avion.) 2. vărsătură, vomă, (pop.) borîtură. (~i repetate din cauza indigestiei.)

VOMA vb. (MED.) a deborda, a vărsa, a vomita, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A băut mult și a ~.)

Intrare: vomare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vomare
  • vomarea
plural
  • vomări
  • vomările
genitiv-dativ singular
  • vomări
  • vomării
plural
  • vomări
  • vomărilor
vocativ singular
plural
Intrare: voma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • voma
  • vomare
  • vomat
  • vomatu‑
  • vomând
  • vomându‑
singular plural
  • vomea
  • vomați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vomez
(să)
  • vomez
  • vomam
  • vomai
  • vomasem
a II-a (tu)
  • vomezi
(să)
  • vomezi
  • vomai
  • vomași
  • vomaseși
a III-a (el, ea)
  • vomea
(să)
  • vomeze
  • voma
  • vomă
  • vomase
plural I (noi)
  • vomăm
(să)
  • vomăm
  • vomam
  • vomarăm
  • vomaserăm
  • vomasem
a II-a (voi)
  • vomați
(să)
  • vomați
  • vomați
  • vomarăți
  • vomaserăți
  • vomaseți
a III-a (ei, ele)
  • vomea
(să)
  • vomeze
  • vomau
  • voma
  • vomaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vomare

  • 1. Faptul de a voma.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: vomitare

etimologie:

  • vezi voma
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

voma

etimologie: