2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere.

VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere.

voma [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) ~mi, (reg) fo~, ho~ / Pzi: ~mez, (îrg) vom, 6 și (îvr) vom / E: fr vomir, it vomire cf lat vomere] 1 vt(a) A vomita. 2 vi (Reg; d. ape; îf vomi) A se revărsa. 3 vi (Reg; d. mortar; îf vomi) A se umfla și a se împrăștia (din cauza unei zidiri incorecte).

voma vb. I. tr. A vomita. În drum spre casă am vomat, rezemat de un felinar orb (POPOV.). • prez.ind. -ez, (înv., reg.) vom. /lat. vomĕre; cf. și fr. vomir.

VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vărsa (5); a vomita, (în basme) Calul voma bani. RETEGANUL, P. I 71.

VOMÁ vb. I. tr. A vomita. [< fr. vomir, it. vomere < lat. vomere – a vărsa].

VOMÁ vb. tr. vomisment. (< fr. vomir, lat. vomere)

A VOMÁ ~éz tranz. rar v. A VOMITA. /<lat. vomere

VÓMĂ, vome, s. f. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, uneori și al intestinului subțire, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment. – Din voma (derivat regresiv).

VÓMĂ, vome, s. f. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, uneori și al intestinului subțire, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment. – Din voma (derivat regresiv).

vo sf [At: DN2 / Pl: ~me / E: pvb voma] 1 Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali Si: vărsare (22), vomare, vomat1, vomisment (1), vomitare, vomitat1, (pop) borâre, borât1, vărsat1 (9), (reg) vomut, (îrg) vomătură (1). 2 Materie vomitată Si: vomisment (2), (îrg) vomătură (2), (pop) borâtură (1).

vo s.f. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului (și al intestinului subțire), provocată de mișcări antiperistaltice ale stomacului (și ale intestinului subțire) și de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomisment. • pl. -e. /de la voma.

VÓMĂ ~e f. Expulzare pe gură a conținutului stomacal. /v. a voma

1) vom, -út, a voáme v. tr. și intr. (lat. vómere, id.). Ban. Mac. Vărs, borăsc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

voma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vomez, 3 vomea; conj. prez. 1 sg. să vomez, 3 să vomeze

voma (a ~) vb., ind. prez. 3 vomea

vomá vb., ind. prez. 1 voméz, 3 sg. și pl. vomeáză

vo s. f., g.-d. art. vomei; pl. vome

vo s. f., g.-d. art. vomei; pl. vome

vómă s. f., g.-d. art. vómei; pl. vóme

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VOMA vb. (MED.) a deborda, a vărsa, a vomita, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A băut mult și a ~.)

VÓMĂ s. 1. v. vomitare. 2. vărsătură, vomare, (pop.) borâtură. (~e repetate din cauza indigestiei.) 3. (concr.) vărsătură, (rar) vomătură, (pop.) borâtură.

VO s. (MED.) 1. debordare, vărsare, vomare, vomitare, (livr.) vomisment, (pop.) borîre, borît. (~ băuturii.) 2. vărsătură, vomare, (pop.) borîtură. (~e repetate din cauza indigestiei.) 3. (concr.) vărsătură, (rar) vomătură, (pop.) borîtură.

Intrare: voma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • voma
  • vomare
  • vomat
  • vomatu‑
  • vomând
  • vomându‑
singular plural
  • vomea
  • vomați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vomez
(să)
  • vomez
  • vomam
  • vomai
  • vomasem
a II-a (tu)
  • vomezi
(să)
  • vomezi
  • vomai
  • vomași
  • vomaseși
a III-a (el, ea)
  • vomea
(să)
  • vomeze
  • voma
  • vomă
  • vomase
plural I (noi)
  • vomăm
(să)
  • vomăm
  • vomam
  • vomarăm
  • vomaserăm
  • vomasem
a II-a (voi)
  • vomați
(să)
  • vomați
  • vomați
  • vomarăți
  • vomaserăți
  • vomaseți
a III-a (ei, ele)
  • vomea
(să)
  • vomeze
  • vomau
  • voma
  • vomaseră
Intrare: vomă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vo
  • voma
plural
  • vome
  • vomele
genitiv-dativ singular
  • vome
  • vomei
plural
  • vome
  • vomelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

voma, vomezverb

etimologie:

vo, vomesubstantiv feminin

  • 1. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, uneori și al intestinului subțire, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: vomitare
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.