volută sf [At: PROT. – POP., N. D / Pl: ~te / E: fr volute, it voluta] 1 (Aht) Ornament în formă de spirală, folosit la capitelurile coloanelor ionice, corintice și compozite. 2 (Arh; pex) Ornament în spirală. 3 (Fig) Ceea ce este în formă de spirală.

volută s.f. 1 (arhit.) Ornament în formă de spirală, folosit la decorarea capitelurilor coloanelor ionice și compozite; gener. ornament în spirală. Cupola barocă și voluta rococo sunt deopotrivă forme și direcții care... îi dau unitatea necesară (VIANU). ♦ Ceea ce este spiralat, asemănător cu o volută. Adina Buhuș își contempla acuma volutele de fum, scuturîndu-și fruntea bombată sub cîrlionții părului (CE. PETR.). 2 Fig. Răsucire, spirală (a gîndirii). Glasu-mi se complace în cele mai răsucite volute de raționamente (MIHĂ.). • pl. -e. /<fr. volute, it. voluta.

VOLUTĂ, volute, s. f. Ornament în formă de spirală, folosit mai ales la capitelurile coloanelor ionice; orice fel de ornament de această formă. Vase de ceramică ornamentate cu volute. ◊ Fig. Își contempla acum volutele de fum, scuturîndu-și fruntea bombată sub cîrlionții părului. C. PETRESCU, O. P. I 124.

VOLUTĂ s.f. (Arhit.) Ornament în formă de spirală, folosit mai ales la decorarea capitelului unei coloane, a unei console etc. în stilul ionic. [< fr. volute, it. voluta, cf. lat. volutus – întors].

VOLUTĂ s. f. 1. ornament în formă de spirală, folosit la decorarea capitelului unei coloane, a unei console etc. în stilul ionic. 2. (fig.) răsucire, spirală (a gândirii). (< fr. volute, it. voluta)

VOLUTĂ ~e f. (în antichitate) Ornament arhitectonic în formă de spirală (executat la capitelurile coloanelor). /<fr. volute, it. voluta

*volútă f., pl. e (lat. volúta. V. voltă și boltă). Arh. Ornament învălătucit (ca la capitelele columnelor ionice).

volută s. f., g.-d. art. volutei; pl. volute

volută s. f., g.-d. art. volutei; pl. volute

volută s. f., pl. volute