volută s.f. 1 (arhit.) Ornament în formă de spirală, folosit la decorarea capitelurilor coloanelor ionice și compozite; gener. ornament în spirală. Cupola barocă și voluta rococo sunt deopotrivă forme și direcții care... îi dau unitatea necesară (VIANU). ♦ Ceea ce este spiralat, asemănător cu o volută. Adina Buhuș își contempla acuma volutele de fum, scuturîndu-și fruntea bombată sub cîrlionții părului (CE. PETR.). 2 Fig. Răsucire, spirală (a gîndirii). Glasu-mi se complace în cele mai răsucite volute de raționamente (MIHĂ.). • pl. -e. /<fr. volute, it. voluta.