voltijor sm [At: I. GOLESCU, C. / V: ~igior / Pl: ~i / E: fr voltigeur] 1 Acrobat care face voltije (1). 2 Persoană care execută voltije (3). 3 Cal dresat pentru exerciții de voltijă (3). 4 Infanterist francez din companii de elită, în sec. XIX.

voltijor s.m. (echit.) 1 Acrobat călăreț care execută voltije. 2 Cal dresat pentru exerciții de voltijă. • pl. -i. /<fr. voltigeur.

VOLTIJOR s.m. Cel care face voltije. ♦ Cal dresat pentru exerciții de voltijă. [< fr. voltigeur].

VOLTIJOR s. m. 1. acrobat călăreț care execută voltije. 2. cal dresat pentru exerciții de voltijă. (< fr. voltigeur)

VOLTIJOR ~i m. Persoană care execută voltije. /<fr. voltigeur

voltijor m. soldat din infanteria ușoară, întrebuințat ca tiralior (= fr. voltigeur).

*voltijór m. (fr. voltigeur). Cel ce face voltij. În Francia, în ainte de 1870, un fel de soldațĭ de elită, scunzĭ, așezațĭ la stînga batalionuluĭ.

voltigior sm vz voltijor

voltijor s. m., pl. voltijori

voltijor s. m., pl. voltijori

voltijor s. m., pl. voltijori

voltijor, voltijori, s.m. (înv.) soldat din infanteria ușoară folosit ca tiralior (hărțuitor).