2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOINICÉȘTE adv. Cu curaj, cu bărbăție, vitejește; cu vigoare. ◊ Expr. A înota voinicește = a înota voiniceasca. – Voinic + suf. -ește.

VOINICÉȘTE adv. Cu curaj, cu bărbăție, vitejește; cu vigoare. ◊ Expr. A înota voinicește = a înota voiniceasca. – Voinic + suf. -ește.

voinicește av [At: MARDARIE, L. 2952/12 / E: voinic + -ește] 1 Ca voinicii (8). 2 În felul bărbaților. 3 Cu vigoare (1). 4 (Reg; îe) A înota ~ A înota prin întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a da din picioare. 5 Cu vitejie (2). 6 Cu mult curaj (1).

VOINICÉȘTE adv. Ca un voinic, vitejește, bărbătește; cu forță, cu vigoare, vîrtos. Mîinile lui noduroase de muncitor strîngeau voinicește coarnele plugului. SANDU-ALDEA, U. P. 7. El merse voinicește pînă ce îndeseară ajunse lihnit de foame. ISPIRESCU, L. 262. Sar o dată voinicește de pe-un mal înalt în știoalnă. CREANGĂ, A. 60. ◊ Expr. A înota voinicește = a înota voiniceasca. El s-azvîrle nebunește Și înoată voinicește, Taie-o brazdă, taie nouă, Taie Dunărea în două. ALECSANDRI, P. III 162.

VOINICÍ, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A face fapte vitejești. ♦ Refl. (Ir.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi. ♦ A haiduci. 2. (Înv.) A fi ostaș; a se război. – Din voinic.

VOINICÍ, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A face fapte vitejești. ♦ Refl. (Ir.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi. ♦ A haiduci. 2. (Înv.) A fi ostaș; a se război. – Din voinic.

voinicesc, ~ească [At: DOSOFTEI, V. S. martie 27r/10 / Pl: ~ești / E: voinic + -esc] 1 a (Înv) Milităresc (1). 2 a Care aparține voinicilor (4). 3 a Caracteristic voinicilor (4). 4 a Privitor la voinici (4). 5 a (Pex) Eroic (3). 6 a (Pex) Legendar. 7 a (Îs) Luptă ~ Luptă corp la corp, fără arme (numai cu ajutorul brațelor) Si: trântă. 8 a Privitor la haiduci (7), la viața, la faptele lor. 9 a (Îs) Poveste ~ească Baladă (1). 10 a De voinic (8). 11 a Caracteristic bărbaților. 12 a (De sex sau de tip) bărbătesc. 13 a (D. manifestări ale oamenilor) Care dovedește forță, vigoare. 14 sfsa (Reg) Fel de a înota care constă în întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a da din picioare. 15 sfsa Dans popular cu mișcări vioaie și salturi, însoțit de strigături la comandă, care este jucat de patru sau opt flăcăi, așezați în linie dreaptă, cu mâinile pe umeri. 16 sfsa Melodie după care se execută voiniceasca (15).

voinici [At: CORESI, EV. 228 / Pzi: ~icesc / E: voinic] 1-2 vir (Înv) A sluji în oaste. 2 vir (Înv) A (se) război. 3 vi (Pop) A săvârși fapte vitejești. 4 (Pop) A haiduci (1). 5 vr (Fam) A face pe voinicul (4) Si: a se grozăvi (2), a se lăuda.

VOINICÍ, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. A face isprăvi mari, a săvîrși fapte vitejești. Armele mele cu care am voinicit să le puneți într-o pereche de desagi pe cal. SBIERA, P. 32. ♦ A haiduci. Cu ticăloșiile acestea n-ai s-ajungi tu bine măi băiete. – Apoi, cucoane, eu voinicind am să mor. SADOVEANU, O. VII 249. Eu creștin n-am omorît Cît în țeară-am voinicit. ALECSANDRI, P. P. 89. 2. (Învechit și arhaizant) A fi ostaș; a se oști, a se război. După ce am voinicit pe socoteala mea, după rînduiala pe care o avem noi cazacii, am venit sub steagurile măriei-sale Ștefan-vodă. SADOVEANU, F. J. 589.

A SE VOINICÍ mă ~ésc intranz. A-și da aere de voinic; a o face pe grozavul; a se grozăvi. /Din voinic

A VOINICÍ ~ésc intranz. înv. A săvârși fapte de voinic. /Din voinic

voinicì v. a face vitejii: cât în țară au voinicit POP.

2) voĭnicésc v. intr. (d. voĭnic). Trăĭesc ca voĭnic, fac voĭniciĭ: mult timp a voinicit. V. refl. Mă arăt voĭnic, mă vitejesc: nu te voĭnici degeaba!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

voinicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. voinicésc, imperf. 3 sg. voiniceá; conj. prez. 3 să voiniceáscă

voinicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. voinicésc, imperf. 3 sg. voiniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. voiniceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOINICÉȘTE adv. v. bărbătește, curajos, eroic, vitejește.

voinicește adv. v. BĂRBĂTEȘTE. CURAJOS. EROIC. VITEJEȘTE.

VOINICEȘTE adv. puternic, tare, zdravăn. (Trage ~ de funie.)

arată toate definițiile

Intrare: voinicește
voinicește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • voinicește
Intrare: voinici
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • voinici
  • voinicire
  • voinicit
  • voinicitu‑
  • voinicind
  • voinicindu‑
singular plural
  • voinicește
  • voiniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • voinicesc
(să)
  • voinicesc
  • voiniceam
  • voinicii
  • voinicisem
a II-a (tu)
  • voinicești
(să)
  • voinicești
  • voiniceai
  • voiniciși
  • voiniciseși
a III-a (el, ea)
  • voinicește
(să)
  • voinicească
  • voinicea
  • voinici
  • voinicise
plural I (noi)
  • voinicim
(să)
  • voinicim
  • voiniceam
  • voinicirăm
  • voiniciserăm
  • voinicisem
a II-a (voi)
  • voiniciți
(să)
  • voiniciți
  • voiniceați
  • voinicirăți
  • voiniciserăți
  • voiniciseți
a III-a (ei, ele)
  • voinicesc
(să)
  • voinicească
  • voiniceau
  • voinici
  • voiniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

voinicește

  • 1. Cu curaj, cu bărbăție, cu vigoare.
    exemple
    • Mîinile lui noduroase de muncitor strîngeau voinicește coarnele plugului. SANDU-ALDEA, U. P. 7.
      surse: DLRLC
    • El merse voinicește pînă ce îndeseară ajunse lihnit de foame. ISPIRESCU, L. 262.
      surse: DLRLC
    • Sar o dată voinicește de pe-un mal înalt în știoalnă. CREANGĂ, A. 60.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A înota voinicește = a înota voiniceasca.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • El s-azvîrle nebunește Și înoată voinicește, Taie-o brazdă, taie nouă, Taie Dunărea în două. ALECSANDRI, P. III 162.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Voinic + sufix -ește.
    surse: DEX '98 DEX '09

voinici

  • 1. popular A face fapte vitejești.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Armele mele cu care am voinicit să le puneți într-o pereche de desagi pe cal. SBIERA, P. 32.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv ironic A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cu ticăloșiile acestea n-ai s-ajungi tu bine măi băiete. – Apoi, cucoane, eu voinicind am să mor. SADOVEANU, O. VII 249.
        surse: DLRLC
      • Eu creștin n-am omorît Cît în țeară-am voinicit. ALECSANDRI, P. P. 89.
        surse: DLRLC
  • 2. învechit A fi ostaș; a se război.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • După ce am voinicit pe socoteala mea, după rînduiala pe care o avem noi cazacii, am venit sub steagurile măriei-sale Ștefan-vodă. SADOVEANU, F. J. 589.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • voinic
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX