11 definiții pentru voievodal voivodal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOIEVODÁL, -Ă, voievodali, -e, adj. Care aparține voievozilor, privitor la voievozi, din vremea voievozilor, făcut, creat de un voievod. [Var.: voivodál, -ă adj.] – Voievod + suf. -al.

VOIEVODÁL, -Ă, voievodali, -e, adj. Care aparține voievozilor, privitor la voievozi, din vremea voievozilor, făcut, creat de un voievod. [Var.: voivodál, -ă, adj.] – Voievod + suf. -al.

VOIEVODÁL, -Ă, voievodali, -e, adj. De voievod, ca de voievod, din vremea voievozilor, făcut, creat de un voievod. Înadins își pusese cușma și mantia voievodală. CAMIL PETRESCU, O. II 261. La picioarele unei mănăstiri voievodale, pe cîmp mătăsos, păși înalt și zvelt cel dinții fecior de domn din baladă. C. PETRESCU, C. V. 249.

VOIEVODÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de voievod; propriu voievodului. /voievod + suf. ~al

*voĭevodál, -ă adj. De voĭevod, de voĭevozie.

VOIVODÁL, -Ă adj. v. voievodal.

VOIVODÁL, -Ă, adj. V. voievodal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

voievodál adj. m., pl. voievodáli; f. voievodálă, pl. voievodále

voievodál adj. m., pl. voievodáli; f. sg. voievodálă, pl. voievodále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOIEVÓDÁL adj. v. domnesc.

VOIEVODAL adj. domnesc, (înv.) gospod, stăpînesc, vlădicesc. (Palatul ~; sceptru ~.)

Intrare: voievodal
voievodal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voievodal
  • voievodalul
  • voievodalu‑
  • voievoda
  • voievodala
plural
  • voievodali
  • voievodalii
  • voievodale
  • voievodalele
genitiv-dativ singular
  • voievodal
  • voievodalului
  • voievodale
  • voievodalei
plural
  • voievodali
  • voievodalilor
  • voievodale
  • voievodalelor
vocativ singular
plural
voivodal adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voivodal
  • voivodalul
  • voivodalu‑
  • voivoda
  • voivodala
plural
  • voivodali
  • voivodalii
  • voivodale
  • voivodalele
genitiv-dativ singular
  • voivodal
  • voivodalului
  • voivodale
  • voivodalei
plural
  • voivodali
  • voivodalilor
  • voivodale
  • voivodalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

voievodal voivodal

  • 1. Care aparține voievozilor, privitor la voievozi, din vremea voievozilor, făcut, creat de un voievod.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: domnesc 2 exemple
    exemple
    • Înadins își pusese cușma și mantia voievodală. CAMIL PETRESCU, O. II 261.
      surse: DLRLC
    • La picioarele unei mănăstiri voievodale, pe cîmp mătăsos, păși înalt și zvelt cel dinții fecior de domn din baladă. C. PETRESCU, C. V. 249.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Voievod + sufix -al.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX