20 de definiții pentru voiaj

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOIÁJ, voiajuri, s. n. Călătorie. [Pl. și: voiaje] – Din fr. voyage.

VOIÁJ, voiajuri, s. n. Călătorie. [Pl. și: voiaje] – Din fr. voyage.

voiaj sn [At: AR (1829), 2281/29 / P: vo-iaj / V: (asr) ~agiu (S și: voyagiu), (îvr) viagiu / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr voyage cf it viaggio] 1 Călătorie (într-un loc îndepărtat). 2 (Îe) Agenție (sau birou) de ~ Întreprindere sau sucursală a unei întreprinderi în care se vând cu anticipație bilete pentru călătorii. 3 (Îvr) Drum parcurs regulat de un vehicul pentru a transporta oameni și mărfuri.

voiaj s.n. Călătorie. Voiajul a durat prea puțin (CA. PETR.). ◊ Agenție de voiaj v. agenție. • sil. vo-ia-j. pl. -uri, -e. /<fr. voyage.

VOIÁJ, voiajuri, s. n. Călătorie. De cu seară își pregătea costumul de voiaj. BART, E. 46. Printre noi se găsea un tînăr zugrav franțez, care pentru întîia dată ieșise din țara lui spre a face un voiaj în Orient. ALECSANDRI, O. P. 255. Andronache se duse în voiaj ca să-și uite tribulațiile conjugale. NEGRUZZI, S. I 79. – Pl. și: voiaje. – Variantă: (învechit) voiágiu, voiagii (ALECSANDRI, T. I 371), s. n.

VOIÁJ s.n. Călătorie. [Pron. vo-iaj, pl. -juri, -je, var. voaiaj s.n. / < fr. voyage].

VOIÁJ s. n. călătorie. (< fr. voyage)

VOIÁJ ~uri n. Deplasare (pe jos sau cu ajutorul unui mijloc de transport) făcută de o persoană într-un loc depărtat; călătorie. [Pl. și voiaje] /<fr. voyage

voiaj n. călătorie: se desgustă de drumuri și de voiaj PANN (= fr. voyage).

*voĭáj n., pl. urĭ și e (rus. voĭáž, d. fr. voyage). Barb. Călătorie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

voiaj s. n., pl. voiajuri/voiaje

voiáj s. n., pl. voiájuri /voiáje

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VOIAJ s. călătorie, deplasare, drum, (înv.) plimbare, umblet. (Un ~ lung și obositor.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

voiáj (voiajuri), s. n. – Călătorie. Fr. voyage.Der. voiaja, vb., din fr. voyager; voiajor, s. m., din fr. voyaguer.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

voiaj, voiajuri s. n. (tox.) stări succesive induse cuiva de consumul unui drog.

Intrare: voiaj
voiaj1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voiaj
  • voiajul
  • voiaju‑
plural
  • voiajuri
  • voiajurile
genitiv-dativ singular
  • voiaj
  • voiajului
plural
  • voiajuri
  • voiajurilor
vocativ singular
plural
voiaj2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voiaj
  • voiajul
  • voiaju‑
plural
  • voiaje
  • voiajele
genitiv-dativ singular
  • voiaj
  • voiajului
plural
  • voiaje
  • voiajelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voiagiu
  • voiagiul
  • voiagiu‑
plural
  • voiagii
  • voiagiile
genitiv-dativ singular
  • voiagiu
  • voiagiului
plural
  • voiagii
  • voiagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

voiaj, voiajuri / voiaj, voiajesubstantiv neutru

  • 1. Deplasare (pe jos sau cu ajutorul unui mijloc de transport) făcută de o persoană într-un loc depărtat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
    sinonime: călătorie
    • format_quote De cu seară își pregătea costumul de voiaj. BART, E. 46. DLRLC
    • format_quote Printre noi se găsea un tînăr zugrav franțez, care pentru întîia dată ieșise din țara lui spre a face un voiaj în Orient. ALECSANDRI, O. P. 255. DLRLC
    • format_quote Andronache se duse în voiaj ca să-și uite tribulațiile conjugale. NEGRUZZI, S. I 79. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.