15 definiții pentru voiaj (pl. -uri) voiagiu

VOIÁJ, voiajuri, s. n. Călătorie. [Pl. și: voiaje] – Din fr. voyage.

VOIÁJ, voiajuri, s. n. Călătorie. [Pl. și: voiaje] – Din fr. voyage.

VOIÁJ, voiajuri, s. n. Călătorie. De cu seară își pregătea costumul de voiaj. BART, E. 46. Printre noi se găsea un tînăr zugrav franțez, care pentru întîia dată ieșise din țara lui spre a face un voiaj în Orient. ALECSANDRI, O. P. 255. Andronache se duse în voiaj ca să-și uite tribulațiile conjugale. NEGRUZZI, S. I 79. – Pl. și: voiaje. – Variantă: (învechit) voiágiu, voiagii (ALECSANDRI, T. I 371), s. n.

voiáj s. n., pl. voiájuri/voiáje

VOIÁJ s. v. călătorie.

VOIÁJ s.n. Călătorie. [Pron. vo-iaj, pl. -juri, -je, var. voaiaj s.n. / < fr. voyage].

VOIÁJ s. n. călătorie. (< fr. voyage)

voiáj (voiajuri), s. n. – Călătorie. Fr. voyage.Der. voiaja, vb., din fr. voyager; voiajor, s. m., din fr. voyaguer.

VOIÁJ ~uri n. Deplasare (pe jos sau cu ajutorul unui mijloc de transport) făcută de o persoană într-un loc depărtat; călătorie. [Pl. și voiaje] /<fr. voyage

voiaj n. călătorie: se desgustă de drumuri și de voiaj PANN (= fr. voyage).

*voĭáj n., pl. urĭ și e (rus. voĭáž, d. fr. voyage). Barb. Călătorie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

voiáj s. n., pl. voiájuri /voiáje

VOIAJ s. călătorie, deplasare, drum, (înv.) plimbare, umblet. (Un ~ lung și obositor.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

voiaj, voiajuri s. n. (tox.) stări succesive induse cuiva de consumul unui drog.

Intrare: voiaj (pl. -uri)
voiaj1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voiaj
  • voiajul
  • voiaju‑
plural
  • voiajuri
  • voiajurile
genitiv-dativ singular
  • voiaj
  • voiajului
plural
  • voiajuri
  • voiajurilor
vocativ singular
plural
voiaj2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voiaj
  • voiajul
  • voiaju‑
plural
  • voiaje
  • voiajele
genitiv-dativ singular
  • voiaj
  • voiajului
plural
  • voiaje
  • voiajelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voiagiu
  • voiagiul
  • voiagiu‑
plural
  • voiagii
  • voiagiile
genitiv-dativ singular
  • voiagiu
  • voiagiului
plural
  • voiagii
  • voiagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

voiaj voiagiu

  • 1. Deplasare (pe jos sau cu ajutorul unui mijloc de transport) făcută de o persoană într-un loc depărtat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX sinonime: călătorie 3 exemple
    exemple
    • De cu seară își pregătea costumul de voiaj. BART, E. 46.
      surse: DLRLC
    • Printre noi se găsea un tînăr zugrav franțez, care pentru întîia dată ieșise din țara lui spre a face un voiaj în Orient. ALECSANDRI, O. P. 255.
      surse: DLRLC
    • Andronache se duse în voiaj ca să-și uite tribulațiile conjugale. NEGRUZZI, S. I 79.
      surse: DLRLC

etimologie: