11 definiții pentru vogă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÓGĂ s. f. Interes viu, dar trecător, provocat de o întâmplare, de o persoană etc.; modă. ♦ Faimă (trecătoare), renume. – Din fr. vogue.

vo sfs [At: COSTINESCU / V: (îvr) vog sn / E: fr vogue] (Frm) 1 Interes viu provocat, la un moment dat, de o manifestare artistică, de o creație, de o personalitate, de o modă etc. 2 Succes de care se bucură temporar cineva sau ceva (într-un anumit mediu social, artistic etc.). 3 (Îla) În (mare sau plină) ~ Care corespunde gustului unui anumit mediu social, artistic etc., într-un anumit moment. 4 (Îal) Care se folosește frecvent la un moment dat Si: actual (2), modern. 5 (D. oameni; îal) Care se comportă conform gustului, preferințelor unui anumit mediu social, artistic etc., la un moment dat. 6 (D. oameni; îal) Care este foarte cunoscut sau apreciat la un moment dat.

VÓGĂ s. f. (Franțuzism) Interes viu, dar trecător, provocat de o întâmplare, o persoană, o modă etc.; faimă, trecere de care se bucură (câtva timp) cineva sau ceva; renume, modă. – Din fr. vogue.

VÓGĂ s. f. (Franțuzism) Faimă, reputație, trecere de care se bucură cineva (sau ceva); modă.

VÓGĂ s.f. (Rar) Interes deosebit și momentan stârnit de un personaj, de un lucru, de un obiect etc.; modă. ♦ Faimă de care se bucură cineva. [< fr. vogue].

VÓGĂ s. f. interes deosebit și momentan stârnit de un personaj, de un lucru, obiect etc.; modă. ◊ faimă trecătoare. (< fr. vogue)

VÓGĂ f. livr. Opinie publică (favorabilă sau nefavorabilă) despre cineva sau ceva; faimă; reputație. /<fr. vogue


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: vogă
substantiv feminin (F99)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vo
  • voga
plural
genitiv-dativ singular
  • vogăi
plural
vocativ singular
plural

vogă

  • 1. Interes viu, dar trecător, provocat de o întâmplare, de o persoană etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: modă

etimologie: