2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOCIFERÁNT, -Ă, vociferanți, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care vociferează; scandalagiu. – Din fr. vociferant.

vociferant, ~ă smf, a [At: DEMETRESCU, O. 208 / Pl: ~nți, ~e / E: fr vociférant] 1-2 (Rar) (Persoană) care vociferează (1) Si: (rar) vociferator.

VOCIFERÁNT, -Ă, vociferanți, -te, s. m. și f. (Rar.) Persoană care vociferează; scandalagiu. – Din fr. vociférant.

VOCIFERÁNT, vociferanți, s. m. (Rar) Persoană care vociferează; scandalagiu. Guvernanții noștri și-au făcut obiceiul de a ține în simbrie cete de demagogi, scribi și vociferanți, care să fie oarecum regulatorii opiniei publice. DEMETRESCU, O. 208.

VOCIFERÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care vociferează; vociferator; scandalagiu. [Cf. fr. vociférant].

VOCIFERÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care vociferează. (< fr. vociferant)

VOCIFERÁNT ~ți m. rar Persoană care vociferează, care răcnește. /<fr. vociférant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vociferánt (rar) s. m., pl. vociferánți

vociferánt s. m., pl. vociferánți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOCIFERÁNT adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu.

vociferant adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU.

Intrare: vociferant (adj.)
vociferant2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vociferant
  • vociferantul
  • vociferantu‑
  • vociferantă
  • vociferanta
plural
  • vociferanți
  • vociferanții
  • vociferante
  • vociferantele
genitiv-dativ singular
  • vociferant
  • vociferantului
  • vociferante
  • vociferantei
plural
  • vociferanți
  • vociferanților
  • vociferante
  • vociferantelor
vocativ singular
plural
Intrare: vociferant (persoană)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vociferant
  • vociferantul
  • vociferantu‑
plural
  • vociferanți
  • vociferanții
genitiv-dativ singular
  • vociferant
  • vociferantului
plural
  • vociferanți
  • vociferanților
vocativ singular
  • vociferantule
  • vociferante
plural
  • vociferanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vociferant vociferantă

etimologie: