6 definiții pentru vociferație
Explicative DEX
vociferație sf [At: ASACHI, E. D. 39 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr vocifération] 1-3 Vociferare (1-3).
vociferație s.f. Vociferare. Locatarii imobilului aud în apartamentul respectiv niște vociferații jubilante (CĂL.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. vocifération, lat. vociferatĭo, -onis.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VOCIFERAȚIE s.f. (Rar; la pl.) Vorbe spuse strigînd și cu mînie. [< fr. vocifération].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VOCIFERAȚIE s. f. vociferare. (< fr. vocifération, lat. vociferatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vociferațiune sf vz vociferație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
vociferație s. f., g.-d. art. vociferației
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: vociferație
vociferație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: MDN '08, DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
vociferațiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
vociferație, vociferațiisubstantiv feminin
- 1. Vorbe spuse strigând și cu mânie. DNsinonime: vociferare
- Locatarii imobilului aud în apartamentul respectiv niște vociferații jubilante. CĂLINESCU. DEXI
-
etimologie:
- vocifération DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.