2 intrări
22 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (6)
- relaționale (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VOCALIZARE, vocalizări, s. f. Acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei. – V. vocaliza.
VOCALIZARE, vocalizări, s. f. Acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei. – V. vocaliza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
vocalizare sf [At: FILIMON, O. II, 293 / Pl: ~zări / E: vocaliza] 1 (Muz) Executare de vocalize (2) Si: (înv) vocalizație (1). 2 (Fon; d. consoane) Modificare prin care un sunet trece de la valoarea de consoană la cea de vocală Si: (înv) vocalizație (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vocalizare s.f. 1 (muz.) Acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei. Jos se împleteau vocalizări sălbatice cu tăceri gînditoare (VOIC.). 2 (fon.) Modificare prin care un sunet trece de la valoarea de consoană la cea de vocală sau de semivocală (semiconsoană). • pl. -ări. /v. vocaliza.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VOCALIZARE, vocalizări, s. f. Acțiunea de a vocaliza. 1. Exercițiu de canto fără cuvinte. 2. (Gram.) Trecerea unui sunet de Ia valoarea de consoană la cea de vocală. «U», semiconsoană în cuvîntul «ou», devine, prin vocalizare, vocală deplină în forma articulată «oul».
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VOCALIZARE s.f. Acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei. [< vocaliza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VOCALIZA, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Muz.) A executa vocalize. 2. Refl. (Fon.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală, a căpăta valoare de vocală. – Din fr. vocaliser.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VOCALIZA, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Muz.) A executa vocalize. 2. Refl. (Fon.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală, a căpăta valoare de vocală. – Din fr. vocaliser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
vocaliza [At: FILIMON, O. II, 292 / Pzi: ~zez / E: fr vocaliser] 1 vt(a) (Muz) A executa vocalize (2). 2 vr (Fon; d. consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VOCALIZA, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. A face exerciții de canto pe anumite vocale, fără a numi notele sau a pronunța cuvintele; a executa vocalize. Dacă s-ar ispiti cineva să cerce a instrumenta și a vocaliza prin codri muzica clasică... chiar și iepurii ar apuca-o îndată la picior. ODOBESCU, S. III 101. ◊ Intranz. Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighetori. MACEDONSKI, O. I 73. (Fig.) Era o seară tristă, cum sînt atîtea sări, Doar glasul geamandurei vocaliza arar. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 39. 2. Refl. (Gram.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală. În unele limbi slave «l» s-a vocalizat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VOCALIZA vb. I. 1. tr. A face exerciții de canto fără cuvinte, cîntînd numai anumite vocale. 2. refl. (Gram.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la aceea de vocală; a deveni vocală. [Cf. fr. vocaliser, it. vocalizzare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VOCALIZA vb. I. intr., tr. a face vocalize. II. refl. (despre consoane) a căpăta valoare de vocală. (< fr. vocaliser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE VOCALIZA pers. 3 se ~ează intranz. (despre consoane) A deveni vocală; a căpăta valoare de vocală. /<fr. vocaliser, it. vocalizzare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A VOCALIZA ~ez tranz. muz. 1) A cânta fără cuvinte, executa vocalize. 2) A face să se vocalizeze. /<fr. vocaliser, it. vocalizzare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vocalizà v. 1. a face primele exerciții de canto; 2. a cânta fără a numi notele; 3. fig. a vocaliza prin codri OD.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*vocalizéz v. intr. (d. vocală; fr. vocaliser). Muz. Fac primele exercițiĭ de muzică vocală fără să numesc notele și fără cuvinte, ci numaĭ variind vocea pe o vocală orĭ pe cîte-va silabe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vocalizare s. f., g.-d. art. vocalizării; pl. vocalizări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vocalizare s. f., g.-d. art. vocalizării; pl. vocalizări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vocalizare s. f., g.-d. art. vocalizării; pl. vocalizări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vocaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vocalizez, 3 vocalizează; conj. prez. 1 sg. să vocalizez, 3 să vocalizeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vocaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 vocalizează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vocaliza vb., ind. prez. 1 sg. vocalizez, 3 sg. și pl. vocalizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VOCALIZARE s. impostație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
VOCALIZARE s. f. (< vocaliza, cf. fr. vocaliser, it. vocalizzare): trecere a unui sunet de la valoarea sa de consoană la valoarea de vocală.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
vocalizare, vocalizărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Exercițiu de canto fără cuvinte. DLRLC
- 1.2. Trecerea unui sunet de Ia valoarea de consoană la cea de vocală. DLRLC
- «U», semiconsoană în cuvântul «ou», devine, prin vocalizare, vocală deplină în forma articulată «oul». DLRLC
-
-
etimologie:
- vocaliza DEX '09 DEX '98 DN
vocaliza, vocalizezverb
- 1. A executa vocalize. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Dacă s-ar ispiti cineva să cerce a instrumenta și a vocaliza prin codri muzica clasică... chiar și iepurii ar apuca-o îndată la picior. ODOBESCU, S. III 101. DLRLC
- Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighetori, MACEDONSKI, O. I 73. DLRLC
- Era o seară tristă, cum sînt atîtea sări, Doar glasul geamandurei vocaliza arar. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 39. DLRLC
-
- 2. (Despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală, a căpăta valoare de vocală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- În unele limbi slave «l» s-a vocalizat. DLRLC
-
etimologie:
- vocaliser DEX '09 DEX '98 DN