10 definiții pentru vocalizare
Explicative DEX
VOCALIZARE, vocalizări, s. f. Acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei. – V. vocaliza.
VOCALIZARE, vocalizări, s. f. Acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei. – V. vocaliza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
vocalizare sf [At: FILIMON, O. II, 293 / Pl: ~zări / E: vocaliza] 1 (Muz) Executare de vocalize (2) Si: (înv) vocalizație (1). 2 (Fon; d. consoane) Modificare prin care un sunet trece de la valoarea de consoană la cea de vocală Si: (înv) vocalizație (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vocalizare s.f. 1 (muz.) Acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei. Jos se împleteau vocalizări sălbatice cu tăceri gînditoare (VOIC.). 2 (fon.) Modificare prin care un sunet trece de la valoarea de consoană la cea de vocală sau de semivocală (semiconsoană). • pl. -ări. /v. vocaliza.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VOCALIZARE, vocalizări, s. f. Acțiunea de a vocaliza. 1. Exercițiu de canto fără cuvinte. 2. (Gram.) Trecerea unui sunet de Ia valoarea de consoană la cea de vocală. «U», semiconsoană în cuvîntul «ou», devine, prin vocalizare, vocală deplină în forma articulată «oul».
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VOCALIZARE s.f. Acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei. [< vocaliza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
vocalizare s. f., g.-d. art. vocalizării; pl. vocalizări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vocalizare s. f., g.-d. art. vocalizării; pl. vocalizări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vocalizare s. f., g.-d. art. vocalizării; pl. vocalizări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
VOCALIZARE s. f. (< vocaliza, cf. fr. vocaliser, it. vocalizzare): trecere a unui sunet de la valoarea sa de consoană la valoarea de vocală.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Sinonime
VOCALIZARE s. impostație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
vocalizare, vocalizărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Exercițiu de canto fără cuvinte. DLRLC
- 1.2. Trecerea unui sunet de Ia valoarea de consoană la cea de vocală. DLRLC
- «U», semiconsoană în cuvântul «ou», devine, prin vocalizare, vocală deplină în forma articulată «oul». DLRLC
-
-
etimologie:
- vocaliza DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.