2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOCALIZÁRE, vocalizări, s. f. Acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei. – V. vocaliza.

VOCALIZÁRE, vocalizări, s. f. Acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei. – V. vocaliza.

vocalizare sf [At: FILIMON, O. II, 293 / Pl: ~zări / E: vocaliza] 1 (Muz) Executare de vocalize (2) Si: (înv) vocalizație (1). 2 (Fon; d. consoane) Modificare prin care un sunet trece de la valoarea de consoană la cea de vocală Si: (înv) vocalizație (2).

vocalizare s.f. 1 (muz.) Acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei. Jos se împleteau vocalizări sălbatice cu tăceri gînditoare (VOIC.). 2 (fon.) Modificare prin care un sunet trece de la valoarea de consoană la cea de vocală sau de semivocală (semiconsoană). • pl. -ări. /v. vocaliza.

VOCALIZÁRE, vocalizări, s. f. Acțiunea de a vocaliza. 1. Exercițiu de canto fără cuvinte. 2. (Gram.) Trecerea unui sunet de Ia valoarea de consoană la cea de vocală. «U», semiconsoană în cuvîntul «ou», devine, prin vocalizare, vocală deplină în forma articulată «oul».

VOCALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei. [< vocaliza].

VOCALIZÁ, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Muz.) A executa vocalize. 2. Refl. (Fon.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală, a căpăta valoare de vocală. – Din fr. vocaliser.

VOCALIZÁ, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Muz.) A executa vocalize. 2. Refl. (Fon.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală, a căpăta valoare de vocală. – Din fr. vocaliser.

vocaliza [At: FILIMON, O. II, 292 / Pzi: ~zez / E: fr vocaliser] 1 vt(a) (Muz) A executa vocalize (2). 2 vr (Fon; d. consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală.

VOCALIZÁ, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. A face exerciții de canto pe anumite vocale, fără a numi notele sau a pronunța cuvintele; a executa vocalize. Dacă s-ar ispiti cineva să cerce a instrumenta și a vocaliza prin codri muzica clasică... chiar și iepurii ar apuca-o îndată la picior. ODOBESCU, S. III 101. ◊ Intranz. Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighetori. MACEDONSKI, O. I 73. (Fig.) Era o seară tristă, cum sînt atîtea sări, Doar glasul geamandurei vocaliza arar. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 39. 2. Refl. (Gram.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală. În unele limbi slave «l» s-a vocalizat.

VOCALIZÁ vb. I. 1. tr. A face exerciții de canto fără cuvinte, cântând numai anumite vocale. 2. refl. (Gram.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la aceea de vocală; a deveni vocală. [Cf. fr. vocaliser, it. vocalizzare].

VOCALIZÁ vb. I. intr., tr. a face vocalize. II. refl. (despre consoane) a căpăta valoare de vocală. (< fr. vocaliser)

A SE VOCALIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre consoane) A deveni vocală; a căpăta valoare de vocală. /<fr. vocaliser, it. vocalizzare

A VOCALIZÁ ~éz tranz. muz. 1) A cânta fără cuvinte, executa vocalize. 2) A face să se vocalizeze. /<fr. vocaliser, it. vocalizzare

vocalizà v. 1. a face primele exerciții de canto; 2. a cânta fără a numi notele; 3. fig. a vocaliza prin codri OD.

*vocalizéz v. intr. (d. vocală; fr. vocaliser). Muz. Fac primele exercițiĭ de muzică vocală fără să numesc notele și fără cuvinte, ci numaĭ variind vocea pe o vocală orĭ pe cîte-va silabe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vocalizáre s. f., g.-d. art. vocalizắrii; pl. vocalizắri

vocalizáre s. f., g.-d. art. vocalizării; pl. vocalizări

vocalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vocalizeáză

vocalizá vb., ind. prez. 1 sg. vocalizéz, 3 sg. și pl. vocalizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VOCALIZÁRE s. f. (< vocalizá, cf. fr. vocaliser, it. vocalizzare): trecere a unui sunet de la valoarea sa de consoană la valoarea de vocală.

Intrare: vocalizare
vocalizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vocalizare
  • vocalizarea
plural
  • vocalizări
  • vocalizările
genitiv-dativ singular
  • vocalizări
  • vocalizării
plural
  • vocalizări
  • vocalizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: vocaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vocaliza
  • vocalizare
  • vocalizat
  • vocalizatu‑
  • vocalizând
  • vocalizându‑
singular plural
  • vocalizea
  • vocalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vocalizez
(să)
  • vocalizez
  • vocalizam
  • vocalizai
  • vocalizasem
a II-a (tu)
  • vocalizezi
(să)
  • vocalizezi
  • vocalizai
  • vocalizași
  • vocalizaseși
a III-a (el, ea)
  • vocalizea
(să)
  • vocalizeze
  • vocaliza
  • vocaliză
  • vocalizase
plural I (noi)
  • vocalizăm
(să)
  • vocalizăm
  • vocalizam
  • vocalizarăm
  • vocalizaserăm
  • vocalizasem
a II-a (voi)
  • vocalizați
(să)
  • vocalizați
  • vocalizați
  • vocalizarăți
  • vocalizaserăți
  • vocalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • vocalizea
(să)
  • vocalizeze
  • vocalizau
  • vocaliza
  • vocalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vocalizare

  • 1. Acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Exercițiu de canto fără cuvinte.
      surse: DLRLC
    • 1.2. gramatică Trecerea unui sunet de Ia valoarea de consoană la cea de vocală.
      exemple
      • «U», semiconsoană în cuvântul «ou», devine, prin vocalizare, vocală deplină în forma articulată «oul».
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi vocaliza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

vocaliza

  • 1. tranzitiv intranzitiv muzică A executa vocalize.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Dacă s-ar ispiti cineva să cerce a instrumenta și a vocaliza prin codri muzica clasică... chiar și iepurii ar apuca-o îndată la picior. ODOBESCU, S. III 101.
      surse: DLRLC
    • Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighetori, MACEDONSKI, O. I 73.
      surse: DLRLC
    • figurat Era o seară tristă, cum sînt atîtea sări, Doar glasul geamandurei vocaliza arar. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 39.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv fonetică; fonologie (Despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală, a căpăta valoare de vocală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • În unele limbi slave «l» s-a vocalizat.
      surse: DLRLC

etimologie: