14 definiții pentru vlăjgan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VLĂJGÁN, vlăjgani, s. m. Tânăr înalt și robust. – Cf. sb. vlažan.

vlăjgan, ~ă sm, (rar) sf [At: PAMFILE, J. II, 172 / V: (reg) ~jan, ~jar, vlej~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf vlagă1, srb vlašan] 1 (Șdp) Persoană tânără, înaltă, voinică Si: (reg) melean Vz găligan, haidamac, haidău, haidumă, lungan, mazdrop, măgădău, mărigan, nandralău. 2 (Reg) Om înalt și prost. 3 (Reg) Om voinic și leneș.

vlăjgan, -ă s.m., s.f. (adesea peior.) Tînăr înalt, voinic, zdravăn. Vlăjganul acesta elegant e în fond o fire de poet (CA. PETR.). ◊ (ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Vlăjganul de stăpîn îl prinse cu mîna lui grea de ceafă (E. LOV.). ◊ pl. -i, -e. /cf. vlagă.

VLĂJGÁN, -Ă, vlăjgani, -e, s. m. și f. Tânăr voinic, zdravăn. – Cf. scr. vlažan.

VLĂJGÁN, vlăjgani, s. m. Tînăr înalt, voinic, zdravăn. E Setea, un care are pumnii puternici ca niște ciocane; iar cînd se desfac și se strîng la loc, prind ca niște clește. V. ROM. septembrie 1953, 25. Aurica privea cu mare afecțiune pe acest vlăjgan molatec. CĂLINESCU, E. O. I 59. Era gura unui vlăjgan mare din grămadă. STĂNOIU, C. I. 68. [Intră în odaie] un vlăjgan scăpat de școală. MACEDONSKI, O. I 83.

VLĂJGÁN ~i m. iron. Tânăr înalt, spătos și zdravăn. /< sb. vlăžan

vlăjgan m. om înalt și spătos. [Lit. om cu vlagă].

vlăjár și (ob.) vlăjgán m. (d. vlagă). Munt. Fam. Zaplan, zdrahon, tînăr înalt și zdravăn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VLĂJGAN s. găligan, lungan, (pop. și fam.) măgădan, măgădău, zdragon, (pop.) zăplan, (prin Bucov.) bangău, (Mold. și Bucov.) coblizan, zăblău, (prin Olt.) jarcalete, (prin Munt.) schirlopan. (E un ~ cît toate zilele.)

Intrare: vlăjgan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vlăjgan
  • vlăjganul
  • vlăjganu‑
plural
  • vlăjgani
  • vlăjganii
genitiv-dativ singular
  • vlăjgan
  • vlăjganului
plural
  • vlăjgani
  • vlăjganilor
vocativ singular
  • vlăjganule
  • vlăjgane
plural
  • vlăjganilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vlăjgan vlăjgană

  • 1. Tânăr înalt și robust.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: lungan, -ă attach_file 4 exemple
    exemple
    • E Sotea, un vlăjgan care are pumnii puternici ca niște ciocane; iar cînd se desfac și se strîng la loc, prind ca niște clește. V. ROM. septembrie 1953, 25.
      surse: DLRLC
    • Aurica privea cu mare afecțiune pe acest vlăjgan molatec. CĂLINESCU, E. O. I 59.
      surse: DLRLC
    • Era gura unui vlăjgan mare din grămadă. STĂNOIU, C. I. 68.
      surse: DLRLC
    • [Intră în odaie] un vlăjgan scăpat de școală. MACEDONSKI, O. I 83.
      surse: DLRLC

etimologie: