vizitator, ~oare smf [At: AR (1829), 132²/10 / V: (înv) ~tăt~ smf, (îvr) ~e sm / Pl: ~i, ~oare / E: vizita + -tor cf it visitatore] 1 Persoană care vizitează (1) pe cineva Si: invitat, musafir, oaspete. 2 Persoană căreia i se oferă ospitalitate Si: invitat, musafir, oaspete. 3 Persoană care vizitează (3) o țară, o localitate, un obiectiv cultural sau turistic etc. 4 (Înv) Inspector.

vizitator, -oare s.m., s.f. 1 Persoană care face cuiva o vizită; musafir, oaspete. Aruncă o privire spre vizitator și își continuă operația (REBR.). 2 Persoană care vizitează o localitate, o expoziție, un obiectiv etc. Un ghid pentru călăuzirea vizitatorilor sosiți cu vagonul și mașina (ARGH.). • pl. -ori, -oare. /vizita + -tor, după it. visitatore, fr. visiteur.

VIZITATOR, -OARE, vizitatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care vizitează un muzeu, o expoziție etc. Astăzi majoritatea vizitatorilor pe care-i primesc [muzeele] sînt muncitori, țărani muncitori, funcționari, ostași, elevi și studenți. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 382, 2/4. Toate lucrurile acestea se arată astăzi vizitatorilor cu ample explicațiuni. SAHIA, U.R.S.S. 48. 2. (Rar) Persoană care face o vizită cuiva. Vizitatorii părăsiră loja, își căutară locurile. DUMITRIU, N. 143.

VIZITATOR, -OARE s.m. și f. Cel care face o vizită cuiva; cel care vizitează ceva. [Cf. fr. visiteur].

VIZITATOR, -OARE s. m. f. cel care vizitează (3) ceva. ◊ musafir. (< vizita + -tor)

VIZITATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care vizitează ceva sau pe cineva. /a vizita + suf. ~tor

vizitator m. cel ce face o vizită.

*vizitatór, -oáre s. (d. a vizita; lat. visitator). Acela care vizitează de plăcere o localitate, un local: vizitatoriĭ Sinaiĭ, aĭ unuĭ muzeŭ. Musafir.

vizitatore sm vz vizitator

vizitător, ~oare smf vz vizitator

vizitator s. m., pl. vizitatori

vizitator s. m., pl. vizitatori

vizitator s. m., pl. vizitatori

VIZITATOR s. v. invitat, musafir, oaspete.

vizitator s. v. INVITAT. MUSAFIR. OASPETE.