vizitator, ~oare smf [At: AR (1829), 132²/10 / V: (înv) ~tăt~ smf, (îvr) ~e sm / Pl: ~i, ~oare / E: vizita + -tor cf it visitatore] 1 Persoană care vizitează (1) pe cineva Si: invitat, musafir, oaspete. 2 Persoană căreia i se oferă ospitalitate Si: invitat, musafir, oaspete. 3 Persoană care vizitează (3) o țară, o localitate, un obiectiv cultural sau turistic etc. 4 (Înv) Inspector.

vizitator, -oare s.m., s.f. 1 Persoană care face cuiva o vizită; musafir, oaspete. Aruncă o privire spre vizitator și își continuă operația (REBR.). 2 Persoană care vizitează o localitate, o expoziție, un obiectiv etc. Un ghid pentru călăuzirea vizitatorilor sosiți cu vagonul și mașina (ARGH.). • pl. -ori, -oare. /vizita + -tor, după it. visitatore, fr. visiteur.

VIZITATOR, -OARE, vizitatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care vizitează un muzeu, o expoziție etc. Astăzi majoritatea vizitatorilor pe care-i primesc [muzeele] sînt muncitori, țărani muncitori, funcționari, ostași, elevi și studenți. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 382, 2/4. Toate lucrurile acestea se arată astăzi vizitatorilor cu ample explicațiuni. SAHIA, U.R.S.S. 48. 2. (Rar) Persoană care face o vizită cuiva. Vizitatorii părăsiră loja, își căutară locurile. DUMITRIU, N. 143.

VIZITATOR, -OARE s.m. și f. Cel care face o vizită cuiva; cel care vizitează ceva. [Cf. fr. visiteur].

VIZITATOR, -OARE s. m. f. cel care vizitează (3) ceva. ◊ musafir. (< vizita + -tor)

VIZITATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care vizitează ceva sau pe cineva. /a vizita + suf. ~tor

*vizitatór, -oáre s. (d. a vizita; lat. visitator). Acela care vizitează de plăcere o localitate, un local: vizitatoriĭ Sinaiĭ, aĭ unuĭ muzeŭ. Musafir.

vizitatoare s. f., g.-d. art. vizitatoarei; pl. vizitatoare

vizitatoare s. f., g.-d. art. vizitatoarei; pl. vizitatoare

vizitatoare s. f., g.-d. art. vizitatoarei; pl. vizitatoare

VIZITATOR s. v. invitat, musafir, oaspete.

vizitator s. v. INVITAT. MUSAFIR. OASPETE.