vâzdoagă sf [At: CIHAC, II, 451 / V: (reg) văzdoacă, văz~, văzdoancă, ~acă, ~ancă, viz~ (Pl și: vizdogi), vizdoavă, sviz~, svâz~, (îvr) ~dro~ / S și: vâsd~ / Pl: ~age, (înv) ~ogi / E: ns cf rs гвоздика] 1 Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternică și ramificată, cu frunze alterne sau opuse, penat-sectate și cu frunze galbene-aurii, cu nuanțe brune-roșiatice, cu miros pătrunzător Si: crăiță, (reg) boance, budiană, moșnegel, țigăncușe (Tagetes patula). 2 Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina înaltă, puternică și puțin ramificată, cu frunze alterne sau opuse, penat-sectate și cu flori galbene sau galbene-portocalii, cu miros pătrunzător Si: crăiță, (reg) boance, ocheșele, țigăncușe (Tagetes erecta). 3 (Bot; reg) Cârciumăreasă (Zinnia elegans). 4 (Bot; Trs; înv) Filimică (Calendula officinalis). 5 (Bot; îvr; îf văzdoacă) Vetrice (Chrysanthemum vulgare). 6 (Bot; reg; șîc vâzdoance-umplute, vâzdoage-de-Rusale) Garoafă (Dianthus caryophyllus). 7 (Bot; Trs; șîc vâzdoance-de-câmp) Garofiță (Dianthus carthusianorum). 8 (Bot; reg; șîc vâzdoance-goale) Garofiță (Dianthus chinensis). 9 (Bot; Trs; Buc; șîc vâzdoance-ungurești) Garoafă (Dianthus barbatus). 10 (Bot; reg) Micșunea (Cheiranthus cheiri). 11 (Bot; Trs; îc) Vâzdoancă-de-câmp Garoafă (Dianthus compactus).

VÂZDOAGĂ ~ge f. Plantă erbacee decorativă, cu tulpina erectă, cu frunze dințate pe margine și cu flori galbene-portocalii, având un miros pătrunzător; țigăncușă; crăiță. /<rus. gvozdika

craiță sf vz cratiță

văzdoacă sf vz vâzdoagă

văzdoagă sf vz vâzdoagă

văzdoancă sf vz vâzdoagă

vâzdoacă sf vz vâzdoagă

vâzdoancă sf vz vâzdoagă

vâzdroagă sf vz vâzdoagă

vizdoagă sf vz vâzdoagă

vizdoavă sf vz vâzdoagă

vîzdoacă s.f. v. vîzdoagă.

vîzdoagă s.f. (bot.; pop.) Numele a două plante erbacee, din familia compozitelor, cu tulpina puternică și ramificată, cu frunzele alterne sau opuse, penat-sectate, cu florile galbene, dispuse în capitule mari sau cu florile galbene-aurii, cu nuanțe brune-roșietice, dispuse în capitule mici, cu miros pătrunzător (Tagetes erecta și Tagetes patula). Cotii pe o hudiță printre grădini pline de vîzdoage, gheorghine și ochiul-boului (SADOV.). • pl. -ge. și vîzdoacă s.f. /cf. rus. гводика, ucr. гвоздик.

BOFTE sf. pl. Trans. 🌿 VÎZDOAGĂ¹.

BUDIANĂ (pl. -iene) sf. Olten. Băn. 🌿 – VÎZDOAGĂ¹.

BURUIANĂ, ❍BURIANĂ (pl. -ieni) sf. 🌿 1 Plantă ierboasă care crește, fără a fi cultivată, pe cîmp, pe locurile semănate, prin grădini, etc., iarbă rea, iarbă sălbatică, bălărie: îngrădirile se părăduesc, pămîntul s’acopere de buruiană VLAH.; buruiana crescuse naltă și abia se mai zărea în fund ODOB.; proverb: buruiana proastă crește și pe piatră sau buruiana rea crește și în drum; buruieni se găsesc și în grădina cea mai bună; se sperie de toate buruienile PANN., despre cineva foarte fricos, care se sperie și de umbra lui ¶ 2 Iarbă de leac, plantă întrebuințată ca mijloc de vindecare: chemă pe împărăteasă și-i dete buruienile să le fiarbă și să le bea ISP. ¶ 3 ~-CÎINEASCĂ¹ – BREIU¹; – ~-CÎINEASCĂ² = TREPĂDĂTOARE¹; – ~-DE-ABUBĂ = PĂPĂLĂU; – ~DE-CEAS-RĂU = VETRICE 1; – ~DE-CEL-PERIT= VENTRILICĂ1 – ~DE-CINCI-DEGETE, plantă ierboasă, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri lungi, cu flori mari, galbene, dispuse într’un corimb la vîrful tulpinei; numită și „găinuță”, „gălbenușe” sau „scrîntitoare” (Potentilla recta) (🖼 679); – ~DE-DALAC-LĂSNICIOR; – ~-DE-FRIGURI¹ TRAISTA-CIOBANULUI; – ~-DE-FRIGURI² = LAPTELE-CUCULUI¹; – ~-DE-FRIGURI³ 👉 FRIG 5, BOGLARI; – ~-DE-IN = LINARIȚĂ; – ~-DE-LUNGOARE, BURUIANA-LINGOAREI = LEUȘTEAN; – ~-DE-NEGEI¹, BURUIANĂ-MĂGĂREASCĂ AIOR² ; – ~-DE-NEGEI² = LAPTELE-CÎINELUI¹; – ~ -DE-NEGEI³ LAPTELE-CUCULUI¹;- ~-DE-TRÎNJI = IARBĂ-DE-ȘOALDINĂ; – ~-PORCEASCĂ, plantă ierboasă cu rădăcina groasă, cu frunzele acoperite cu peri albi și aspri, cu flori galbene, dispuse în capitule (Ilypochoeris radicala) (🖼 680); – -PUCIOASĂ = IARBĂ-PUTUROASĂ; – BURUIANA-SURPĂTURII, mică plantă ierboasă, de un verde-deschis sau gălbue, cu flori verzui; numită și „boșoroagă” sau „,sincerică” (Scleranthus annuus) (🖼 681); -BURUIANA-VIERMELUI -PUNGULIȚĂ; – BURUIENI-DE-CEL-PERIT = VENTRILICĂ; – BURUIENI- DOMNEȘTI = VÎZDOAGĂ [sl. burjanŭ].

❍CĂRUGELE sf. pl. Trans. 🌿 = VÎZDOAGĂ 1.

FERFÎN sm. 🌿 = VÎZDOAGĂ.

ȚIGĂNCUȘĂ (pl. -ușe) sf. 1 dim. ȚIGANCĂ ¶ 2 pl. 🌿 = VÎZDOAGĂ1.

VÎZDOAGĂ, vîzdoage, s. f. Plantă erbacee decorativă din familia compozeelor (originară din Mexic), cu tulpina dreaptă și ramificată, cu frunzele dințate pe margine, cu flori galbene dispuse în capitule mari (Tagetes erecta). La urechi și în cosițe au și ele buchețele de vîzdoage pestrițe. REBREANU, I. 13. Duc tot soiul de frunze și flori de vîzdoage, boz, micșunele. PAMFILE, S. T. 53.

văzdoagă f. 1. Mold. Tr. garoafă; 2. pl. plantă odorantă cu tulpina ridicată și robustă, florile galbene, cultivată ca ornament (Tagetes erecta). [Cf. băzdoagă].

crăiță f., pl. e (d. craĭ). Munt. Mold. sud. O plantă ornamentală cu florĭ învoalte portocaliĭ (tagetes) din familia compuselor. Se numește și creiță (Munt.), crăișor, vîzdoagă, ocheșea și boftă.

vîzdoágă (oa dift.) f., pl. e (rus. gvozdika și -ýka, boboc de garofă [de unde s’a făcut *vozdică, *vîzdoacă, vîzdoagă], dim. d. gvozdĭ, cuĭ. V. găvozdesc. Cp. cu cuișoare). Est. Crăiță.

vâzdoagă (reg.) s. f., g.-d. art. vâzdoagei; pl. vâzdoage

vâzdoagă (reg.) s. f., g.-d. art. vâzdoagei; pl. vâzdoage

vâzdoagă s. f., g.-d. art. vâzdoagei; pl. vâzdoage

vâzdoagă.

vîzdoagă (-ge), s. f. – 1. Ghioagă, măciucă. – 2. Crăiță (Tagetes erecta, T. patula). – Var. vîzdoacă. Sl. gvozdĭ „cui”, cf. rus. gvozdika „cuișoare” și garoafă (Cihac, II, 451; Tiktin). – Der. buzdugea (var. buzdugean, buzdughină), adj. (plin, burdușit).

TAGETES L., CRĂIȚE, OCHIȘELE, VÎZDOAGE, fam. Compositae. Gen originar din ținuturile calde ale Americii, cca 32 specii, erbacee, anuale, ramificate, cu miros destul de puternic, tulpină erectă, robustă. Frunze opuse sau alterne, penate, foarte rar întregi, fără stipele. Flori galbene, portocalii, brune- închis sau cu pete roșii-maro, dispuse în capitule mari, solitare și lung-pedunculate, reunite în corimbe, foliolele involucrului așezate pe un rînd, concrescute între ele pînă spre vîrf, florile marginale ligulate, femele, fertile, cele centrale tubuloase, hermafrodite. Papul format din scvame scurte.

VÂZDOAGĂ s. v. crăiță.

VÂZDOAGĂ s. v. garoafă.

vizdoagă s. v. GAROAFĂ.

VÎZDOAGĂ s. (BOT.; Tagetes erecta și patula) crăiță, (reg.) boance (pl.), bofte (pl.), budiană, ocheșele (pl.), sascuță, schilculițe (pl.), țigăncușe (pl.).

vâzdoagă, vâzdoage, s.f. (reg.) 1. floarea numită și crăiță. 2. garoafă.

vâzdoágă, s.f. v. văzdoagă („plantă erbacee”).

vâzdoagă, s.f. – v. văzdoagă („plantă erbacee”).

văzdoagă, (vâzdoagă), s.f. – (reg.; bot.) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori galbene (Tagetes erecta): „Fă-mă mândră, frumușea / Ca spicuțu grâului, / Ca văzdoaga câmpului” (Antologie, 1980: 250). – Cf. bâzdoagă „băț, bâtă” < buzdugan (Șăineanu).

văzdoagă, (vâzdoagă), s.f. – (bot.) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori galbene (Tagetes erecta): „Fă-mă mândră, frumușea / Ca spicuțu grâului, / Ca văzdoaga câmpului” (Antologie 1980: 250). – Din sl. gvozdi „cui”, sf. ucr. hvozdyk.