VITRALIU, vitralii, s. n. Panou decorativ din plăci de sticlă colorată sau pictată în culori de smalț, montate în armătură de plumb, folosită la ferestre. [Var.: vitrai s. n.] – Din fr. vitrail.

vitraliu sn [At: ȘĂINEANU / V: ~rou, ~ai / Pl: ~ii, (rar) ~ri, (asr) ~rouri / E: fr vitrail] Compoziție decorativă translucidă, formată din piese de sticlă colorată montate într-o rețea de rame metalice.

vitraliu s.n. Fereastră sau panou decorativ alcătuit din plăci de sticlă colorată sau pictată, montate în rame metalice. Lumina pătrundea filtrată prin vitralii (RALEA). • pl. -ii, -uri. și vitrai, vitrou s.n. /<fr. vitrail, pl. vitraux.

VITRALIU, vitralii, s. n. Fereastră alcătuită din bucăți de sticlă colorate sau pictate, montate într-o rețea de rame metalice. [Var.: vitrai s. n.] – Din fr. vitrail.

VITRALIU, vitralii și (rar) vitraliuri, s. n. Fereastră decorativă alcătuită din bucăți de sticlă colorate sau pictate, montate într-o rețea de baghete metalice. E o clădire foarte frumoasă... cu decorațiuni de mozaic și vitralii. C. PETRESCU, Î. I 14. În pădure... soarele s-a deschis deodată în lumini paralele printre vîrfuri ca într-un vitraliu. id. ib. II 35.

VITRALIU s.n. Fereastră mare cu mai multe despărțituri, mărginite cu rame metalice, cu geamurile colorate sau pictate în culori diferite. [Pron. -liu, var. vitrai, vitrou s.n. / < fr. vitrail].

VITRALIU s. n. fereastră mare cu mai multe despărțituri, mărginite cu rame metalice, cu geamurile colorate sau pictate în culori de smalț diferite. (< fr. vitrail)

VITRALIU ~i n. 1) Panou decorativ constând din bucăți de sticlă colorate sau pictate, montate într-un cadru de metal. 2) Tehnica executării unor astfel de panouri. [Sil. vi-tra-liu] /<fr. vitrail

vitraliu n. fereastră cu geamurile ornate cu picturi: vitraliile unei catedrale (= fr. vitrail).

vitrai sn vz vitraliu

vitrou sn vz vitraliu

vitrai s.n. v. vitraliu.

vitrou s.n. v. vitraliu.

VITRAI s.n. v. vitraliu.

VITROU s.n. v. vitraliu.

vitraliu (desp. vi-tra-) [liu pron. lĭu] s. n., art. vitraliul; pl. vitralii, art. vitraliile (desp. -li-i-)

vitraliu (vi-tra-) [liu pron. lĭu] s. n., art. vitraliul; pl. vitralii, art. vitraliile (-li-i-)

vitraliu s. n. (sil. -tra-) [-liu pron. -liu], art. vitraliul; pl. vitralii, art. vitraliile (sil. -li-i-)

vitraliu, pl. vitralii

vitraliu, -lii.

vitraliu, vitralii s. n. Panou decorativ din bucăți de sticlă colorată diferit, montate în armături de plumb, folosit la ferestrele bisericilor, având o compoziție decorativă (geometrică, florală etc.) sau o imagine cu caracter iconografic. Este cunoscut încă din antichitate și a înflorit în cadrul stilului gotic. – Din fr. vitrail.