VITICOL, -Ă, viticoli, -e, adj. Care aparține viticulturii, privitor la viticultură. ♦ Care posedă culturi întinse de vii, bogat în vii. Regiuni viticole. – Din fr. viticole, it. viticolo.

viticol, ~ă a [At: BARCIANU / A și: (înv) ~col / Pl: ~i, ~e / E: fr viticole] 1 Care se referă la cultura viței de vie și la producerea vinului. 2 (D. regiuni, țări etc.) Care posedă culturi întinse de vii Si: (înv) vinicol (2). 3 (Rar; d. oameni) Care este specialist în viticultură (2). 4 (Rar; d. oameni) Care lucrează în domeniul viticulturii (1).

viticol, -ă adj. 1 Care aparține viticulturii, care se referă la viticultură. 2 (despre regiuni, țări etc.) Care posedă terenuri mari plantate cu vii, care este bogat în vii. Regiuni viticole. • pl. -i, -e. /<fr. viticole, it. viticolo.

VITICOL, -Ă, viticoli, -e, adj. Care aparține viticulturii, privitor la viticultură. ♦ Care posedă culturi întinse de vii, bogat în vii. Regiuni viticole. – Din fr. viticole, it. viticolo.

VITICOL, -Ă, viticoli, -e, adj. Care se referă Ia cultura viței de vie. ♦ Care posedă culturi întinse de vii. Regiune viticolă.

VITICOL, -Ă adj. Referitor la cultura viței de vie. ♦ Bogat în vii. [< fr. viticole].

VITICOL, -Ă adj. 1. referitor la cultura viței de vie. 2. bogat în vii. (< fr. viticole)

VITICOL ~ă (~i, ~e) Care ține de viticultură; propriu viticulturii. /<fr. viticole

viticol a. privitor la cultura viei: industrie viticolă.

*vitícol, -ă adj. (d. lat. vitis, viță, și -col din agri-col). Relativ la cultura vițeĭ de vie.

viticol adj. m., pl. viticoli; f. viticolă, pl. viticole

viticol adj. m., pl. viticoli; f. viticolă, pl. viticole

viticol adj. m., pl. viticoli; f. sg. viticolă, pl. viticole

VITI- „viță, vie”. ◊ L. vitis „viță de vie” > fr. viti-, it. id., engl. id. > rom. viti-. □ ~col (v. -col₁), adj., relativ la cultura viței de vie; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoană care se ocupă cu cultura viței de vie; ~cultură (v. -cultură), s. f., disciplină care se ocupă cu cultura viței de vie; sin. vinicultură.