13 definiții pentru viticol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VITICÓL, -Ă, viticoli, -e, adj. Care aparține viticulturii, privitor la viticultură. ♦ Care posedă culturi întinse de vii, bogat în vii. Regiuni viticole. – Din fr. viticole, it. viticolo.

viticol, a [At: BARCIANU / A și: (înv) ~col / Pl: ~i, ~e / E: fr viticole] 1 Care se referă la cultura viței de vie și la producerea vinului. 2 (D. regiuni, țări etc.) Care posedă culturi întinse de vii Si: (înv) vinicol (2). 3 (Rar; d. oameni) Care este specialist în viticultură (2). 4 (Rar; d. oameni) Care lucrează în domeniul viticulturii (1).

viticol, -ă adj. 1 Care aparține viticulturii, care se referă la viticultură. 2 (despre regiuni, țări etc.) Care posedă terenuri mari plantate cu vii, care este bogat în vii. Regiuni viticole. • pl. -i, -e. /<fr. viticole, it. viticolo.

VITÍCOL, -Ă, viticoli, -e, adj. Care aparține viticulturii, privitor la viticultură. ♦ Care posedă culturi întinse de vii, bogat în vii. Regiuni viticole. – Din fr. viticole, it. viticolo.

VITICÓL, -Ă, viticoli, -e, adj. Care se referă Ia cultura viței de vie. ♦ Care posedă culturi întinse de vii. Regiune viticolă.

VITÍCOL, -Ă adj. Referitor la cultura viței de vie. ♦ Bogat în vii. [< fr. viticole].

VITÍCOL, -Ă adj. 1. referitor la cultura viței de vie. 2. bogat în vii. (< fr. viticole)

VITÍCOL ~ă (~i, ~e) Care ține de viticultură; propriu viticulturii. /<fr. viticole

viticol a. privitor la cultura viei: industrie viticolă.

*vitícol, -ă adj. (d. lat. vitis, viță, și -col din agri-col). Relativ la cultura vițeĭ de vie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vitícol adj. m., pl. vitícoli; f. vitícolă, pl. vitícole

vitícol adj. m., pl. vitícoli; f. sg. vitícolă, pl. vitícole


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VITI- „viță, vie”. ◊ L. vitis „viță de vie” > fr. viti-, it. id., engl. id. > rom. viti-.~col (v. -col1), adj., relativ la cultura viței de vie; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoană care se ocupă cu cultura viței de vie; ~cultură (v. -cultură), s. f., disciplină care se ocupă cu cultura viței de vie; sin. vinicultură.

Intrare: viticol
viticol adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viticol
  • viticolul
  • viticolu‑
  • viticolă
  • viticola
plural
  • viticoli
  • viticolii
  • viticole
  • viticolele
genitiv-dativ singular
  • viticol
  • viticolului
  • viticole
  • viticolei
plural
  • viticoli
  • viticolilor
  • viticole
  • viticolelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viticol

  • 1. Care aparține viticulturii, privitor la viticultură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Care posedă culturi întinse de vii, bogat în vii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Regiuni viticole.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: