13 definiții pentru vitamină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VITAMÍNĂ, vitamine, s. f. Nume dat unor compuși organici indispensabili vieții, care se găsesc în alimente sau se prepară sintetic, cu rol esențial în menținerea proceselor celulare vitale. – Din fr. vitamine, germ. Vitamin.

VITAMÍNĂ, vitamine, s. f. Nume dat unor compuși organici indispensabili vieții, care se găsesc în alimente sau se prepară sintetic, cu rol esențial în menținerea proceselor celulare vitale. – Din fr. vitamine, germ. Vitamin.

VÍTAMÍNĂ, vitamine, s. f. Nume dat unor categorii de substanțe care se găsesc în alimente (sau se prepară sintetic) și a căror absență prelungită din alimentație provoacă tulburări specifice fiecărei categorii dintre ele. Pe lîngă albumină, grăsimi, hidrocarbonate, săruri și apă, organismul mai are nevoie de anumite substanțe complementare – vitaminele. ANATOMIA 121.

VITAMÍNĂ s.f. Nume dat unor compuși organici complecși necesari organismului pentru activitatea sa vitală. [< fr. vitamine].

VITAMÍNĂ s. f. denumire dată unor compuși organici complecși necesari organismului pentru activitatea sa vitală. (< fr. vitamine, germ. Vitamin)

VITAMÍNĂ ~e f. 1) Substanță organică necesară pentru menținerea proceselor celulare vitale. 2) Preparat care conține o astfel de substanță. [G.-D. vitaminei] /<fr. vitamine, germ. Vitamin

*vitamínă f., pl. e (lat. vita, vĭață, și amină. V. amină). Chim. O substanță nedeterminată chimic, dar necesară asimilăriĭ alimentelor în organizm și care, cînd lipsește, cauzează scorbut. (Descoperită de medicu Olandez Eijkman în insula Java și preparată în stare pură de chimistu Funk, care a scos-o din tărîță. Decĭ orezu cu coajă e maĭ hrănitor de cît cel descojit).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vitamínă s. f., g.-d. art. vitamínei; pl. vitamíne

vitamínă s. f., g.-d. art. vitamínei; pl. vitamíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VITAMÍNĂ s. (BIOL., CHIM., FARM.) vitamina A = axeroftol, retinol; vitamina B1 = aneurină, orizanină, tiamină; vitamina B2 = lactoflavină, riboflavină; vitamina B6 = adermină, piridoxină; vitamina B12 = ciancobalamină, cobalamină; vitamina C = acid ascorbic; vitamina D2 = calciferol, ergocalciferol; vitamina E = tocoferol; vitamina H = biotină; vitamina H1 = acid paraaminobenzoic; vitamina K1 = fitochinonă; vitamina P = citrină; vitamina PP = nicotinamidă, acid nicotinic.

VITAMI s. (BIOL., CHIM., FARM.) vitamina B1 = aneurină; vitamina B2 = riboflavină; vitamina B6 = adermină, piridoxină, tiamină; vitamina B12 = ciancobalamină, cobalamină; vitamina C = acid ascorbic; vitamina D2 = calciferol, ergocalciferol; vitamina E = tocoferol; vitamina H = biotină; vitamina H1 = acid paraaminobenzoic; vitamina P = citrină; vitamina PP = nicotinamidă. erată


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vitamina K expr. (tox.) ketamină.

vitamina P expr. (glum.) relație sexuală cu un bărbat, recomandată unei femei frigide sau abstinente, ca tratament al problemelor hormonale și neuropsihice.

vitamina Ț expr. (glum.) țuică.

Intrare: vitamină
vitamină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vitami
  • vitamina
plural
  • vitamine
  • vitaminele
genitiv-dativ singular
  • vitamine
  • vitaminei
plural
  • vitamine
  • vitaminelor
vocativ singular
plural

vitamină

  • 1. Nume dat unor compuși organici indispensabili vieții, care se găsesc în alimente sau se prepară sintetic, cu rol esențial în menținerea proceselor celulare vitale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Pe lîngă albumină, grăsimi, hidrocarbonate, săruri și apă, organismul mai are nevoie de anumite substanțe complementare – vitaminele. ANATOMIA 121.
      surse: DLRLC
  • 2. Preparat care conține o astfel de substanță.
    surse: NODEX

etimologie: