14 definiții pentru vitamină

VITAMÍNĂ, vitamine, s. f. Nume dat unor compuși organici indispensabili vieții, care se găsesc în alimente sau se prepară sintetic, cu rol esențial în menținerea proceselor celulare vitale. – Din fr. vitamine, germ. Vitamin.

VITAMÍNĂ, vitamine, s. f. Nume dat unor compuși organici indispensabili vieții, care se găsesc în alimente sau se prepară sintetic, cu rol esențial în menținerea proceselor celulare vitale. – Din fr. vitamine, germ. Vitamin.

VÍTAMÍNĂ, vitamine, s. f. Nume dat unor categorii de substanțe care se găsesc în alimente (sau se prepară sintetic) și a căror absență prelungită din alimentație provoacă tulburări specifice fiecărei categorii dintre ele. Pe Ungă albumină, grăsimi, hidrocarbonate, săruri și apă, organismul mai are nevoie de anumite substanțe complementare – vitaminele. ANATOMIA 121.

vitamínă s. f., g.-d. art. vitamínei; pl. vitamíne

vitamínă s. f., g.-d. art. vitamínei; pl. vitamíne

VITAMÍNĂ s. (BIOL., CHIM., FARM.) vitamina A = axeroftol, retinol; vitamina B1 = aneurină, orizanină, tiamină; vitamina B2 = lactoflavină, riboflavină; vitamina B6 = adermină, piridoxină; vitamina B12 = ciancobalamină, cobalamină; vitamina C = acid ascorbic; vitamina D2 = calciferol, ergocalciferol; vitamina E = tocoferol; vitamina H = biotină; vitamina H1 = acid paraaminobenzoic; vitamina K1 = fitochinonă; vitamina P = citrină; vitamina PP = nicotinamidă, acid nicotinic.

VITAMÍNĂ s.f. Nume dat unor compuși organici complecși necesari organismului pentru activitatea sa vitală. [< fr. vitamine].

VITAMÍNĂ s. f. denumire dată unor compuși organici complecși necesari organismului pentru activitatea sa vitală. (< fr. vitamine, germ. Vitamin)

VITAMÍNĂ ~e f. 1) Substanță organică necesară pentru menținerea proceselor celulare vitale. 2) Preparat care conține o astfel de substanță. [G.-D. vitaminei] /<fr. vitamine, germ. Vitamin

*vitamínă f., pl. e (lat. vita, vĭață, și amină. V. amină). Chim. O substanță nedeterminată chimic, dar necesară asimilăriĭ alimentelor în organizm și care, cînd lipsește, cauzează scorbut. (Descoperită de medicu Olandez Eijkman în insula Java și preparată în stare pură de chimistu Funk, care a scos-o din tărîță. Decĭ orezu cu coajă e maĭ hrănitor de cît cel descojit).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

VITAMI s. (BIOL., CHIM., FARM.) vitamina B1 = aneurină; vitamina B2 = riboflavină; vitamina B6 = adermină, piridoxină, tiamină; vitamina B12 = ciancobalamină, cobalamină; vitamina C = acid ascorbic; vitamina D2 = calciferol, ergocalciferol; vitamina E = tocoferol; vitamina H = biotină; vitamina H1 = acid paraaminobenzoic; vitamina P = citrină; vitamina PP = nicotinamidă.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

vitamina K expr. (tox.) ketamină.

vitamina P expr. (glum.) relație sexuală cu un bărbat, recomandată unei femei frigide sau abstinente, ca tratament al problemelor hormonale și neuropsihice.

vitamina Ț expr. (glum.) țuică.

Intrare: vitamină
vitamină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vitami vitamina
plural vitamine vitaminele
genitiv-dativ singular vitamine vitaminei
plural vitamine vitaminelor
vocativ singular
plural

vitamină

  • 1. Nume dat unor compuși organici indispensabili vieții, care se găsesc în alimente sau se prepară sintetic, cu rol esențial în menținerea proceselor celulare vitale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Pe lîngă albumină, grăsimi, hidrocarbonate, săruri și apă, organismul mai are nevoie de anumite substanțe complementare – vitaminele. ANATOMIA 121.
      surse: DLRLC
  • 2. Preparat care conține o astfel de substanță.
    surse: NODEX

etimologie: