12 definiții pentru virulență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIRULÉNȚĂ, virulențe, s. f. Însușirea de a fi virulent; însușire a microbilor patogeni de a se înmulți în țesuturile vii ale organismului, rezistând la reacțiile de apărare ale acestuia; grad de intensitate infecțioasă a unei boli. – Din fr. virulence, lat. virulentia.

VIRULÉNȚĂ, virulențe, s. f. Însușirea de a fi virulent; însușire a microbilor patogeni de a se înmulți în țesuturile vii ale organismului, rezistând la reacțiile de apărare ale acestuia; grad de intensitate infecțioasă a unei boli. – Din fr. virulence, lat. virulentia.

virulență sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~țe / E: lat virulentia, fr virulence] 1 (Med) Patogenitate. 2 (Med) Capacitate a agenților patogeni de a se înmulți în țesuturile vii ale organismului, rezistând la reacțiile de apărare ale acestuia. 3 (Med) Grad de intensitate infecțioasă a unei boli. 4 Lipsă de reținere și agresivitate a stilului, a expresiei. 5 Caracter radical al mesajului critic exprimat într-o satiră, într-un pamflet. 6 (Fig) Intensitate extremă.

VIRULÉNȚĂ, s. f. Însușirea de a fi virulent; gradul de intensitate infecțioasă a unei boli. Bacilul holerei va pierde mult din virulența sa pe un teritoriu cu o igienă rațională. BABEȘ, O. A. I 512. Anarhia a început a se limpezi... întocmai ca o boală ce și-a săvîrșit evoluțiunea, și-a domolit virulența. MACEDONSKI, O. IV 127.

VIRULÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi virulent; gradul de intensitate infecțioasă a unei boli. [Cf. fr. virulence, lat. virulentia].

VIRULÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi virulent. ◊ gradul de intensitate infecțioasă a unei boli. (< fr. virulence, lat. virulentia)

VIRULÉNȚĂ ~e f. 1) Proprietate virulentă a unor organisme. 2) Capacitate a unui microb patogen de a se multiplica într-un organism viu și de a provoca manifestări morbide. /<fr. virulence

virulență f. caracterul celor virulente.

*virulénță f., pl. e (lat. virulentia). Caracteru de a fi virulent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

virulénță s. f., g.-d. art. virulénței; pl. virulénțe

virulénță s. f., g.-d. art. virulénței; pl. virulénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIRULENȚĂ s. vehemență, violență. (Un discurs de o mare ~.)

Intrare: virulență
virulență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • virulență
  • virulența
plural
  • virulențe
  • virulențele
genitiv-dativ singular
  • virulențe
  • virulenței
plural
  • virulențe
  • virulențelor
vocativ singular
plural

virulență

  • 1. Însușirea de a fi virulent; însușire a microbilor patogeni de a se înmulți în țesuturile vii ale organismului, rezistând la reacțiile de apărare ale acestuia; grad de intensitate infecțioasă a unei boli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: vehemență violență attach_file 2 exemple
    exemple
    • Bacilul holerei va pierde mult din virulența sa pe un teritoriu cu o igienă rațională. BABEȘ, O. A. I 512.
      surse: DLRLC
    • Anarhia a început a se limpezi... întocmai ca o boală ce și-a săvîrșit evoluțiunea, și-a domolit virulența. MACEDONSKI, O. IV 127.
      surse: DLRLC

etimologie: