VIPT, vipturi, s. n. (Înv.) Rod, produs al pământului; bucate, recoltă. ♦ (Reg.) Ceea ce servește ca hrană oamenilor; mâncare. ◊ Expr. A lua (sau a ține) pe cineva în vipt = a primi pe cineva în gazdă (cu locuința și cu mâncarea). – Lat. victus.

vipt sn [At: PSALT. HUR., 53^v/1 / V: gipt, jipt / Pl: ~uri , (îvr) ~ure / E: ml victus] 1 (Îrg; csc) Rod¹. 2 (Îrg; csc) Recoltă de cereale. 3 (Îrg) Hrană (mai ales pentru oameni). 4 (Îrg; pex) Întreținere cu hrană Si: pensiune. 5 (Îrg; îlav; în legătură cu verbe ca „a fi”, „a lua”, „a ține”) În ~ În gazdă. 6 (Trs; Mar) Cantitate determinată de boabe de cereale care se duce la măcinat.

vipt s.n. (înv., reg.) Rod, produs al pămîntului; bucate, recoltă. ♦ (reg.) Ceea ce servește ca hrană oamenilor; mîncare. ◊ Expr. A lua (sau a ține) pe cineva în vipt = a primi pe cineva în gazdă (asigurîndu-i cazarea și masa). • pl. -uri. /lat. victus.

VIPT, vipturi, s. n. (Înv.) Rod, produs al pământului; bucate, recoltă. ♦ (Reg.) Ceea ce servește ca hrană oamenilor, mâncare. ◊ Expr. A lua (sau a ține) pe cineva în vipt = a primi pe cineva în gazdă (cu locuința și cu mâncarea). – Lat. victus.

VIPT, vipturi, s. n. (Învechit) Rod, produs al pămîntului; bucate, recoltă. ♦ (Regional) Ceea ce servește ca hrană oamenilor; mîncare. ◊ Expr. A lua (sau a ține) pe cineva în vipt = a primi pe cineva în gazdă (cu locuința și, mai ales, cu mîncarea).

vipt n. Mold. hrana oamenilor. [Vechiu-rom. vipt, cereale („asini carele grâu, pâine și vipt ducea”, Palia) = lat. VICTUS, hrană în genere].

vipt n., pl. urĭ (lat. victus, aliment, d. vívere, victum, a trăi. V. victualiĭ și viez). Ps. S., Dos. ș. a. Grîne, alimente, hrană. – Vechĭ și „meĭ” (R. C. 1933, 55).

vipt (înv., reg.) s. n., pl. vipturi

vipt (înv.) s. n., pl. vipturi

vipt s. n., pl. vipturi

VIPT s. v. aliment, bucate, hrană, mâncare, recoltă, rod.

vipt s. v. ALIMENT. BUCATE. HRANĂ. MÎNCARE. RECOLTĂ. ROD.

vipt (-turi), s. n. – Aliment, rod al pămîntului. – 2. Grîu, cereale. – Mr. viptu, megl. vipt, istr. vipt. Lat. victūs (Pușcariu 1905; REW 9315), cf. it. vitto. Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 185.

vipt, vipturi, s.n. – 1. Rod al pământului; bucate, recoltă; cereale. 2. Hrană, mâncare. ♦ În Maramureș: sacul cu grăunțe pe care îl duce omul în spate la moară (Felecan, 1983): „Am pus un vipt pe iapă și dusă am fost” (Bilțiu, 1999: 258). Atestat sec. XVI. – Lat. victus „aliment, hrană” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; Frățilă, DEX, MDA).

vipt, -uri, s.n. – 1. Rod al pământului; bucate, recoltă; cereale. 2. Hrană, mâncare. ♦ În Maramureș: sacul cu grăunțe pe care îl duce omul în spate la moară (Felecan 1983): „Am pus un vipt pe iapă și dusă am fost” (Bilțiu 1999: 258). – Lat. victus „hrană” (Pușcariu cf. DER).