13 definiții pentru vipt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIPT, vipturi, s. n. (Înv.) Rod, produs al pământului; bucate, recoltă. ♦ (Reg.) Ceea ce servește ca hrană oamenilor; mâncare. ◊ Expr. A lua (sau a ține) pe cineva în vipt = a primi pe cineva în gazdă (cu locuința și cu mâncarea). – Lat. victus.

vipt sn [At: PSALT. HUR., 53v/1 / V: gipt, jipt / Pl: ~uri , (îvr) ~ure / E: ml victus] 1 (Îrg; csc) Rod1. 2 (Îrg; csc) Recoltă de cereale. 3 (Îrg) Hrană (mai ales pentru oameni). 4 (Îrg; pex) Întreținere cu hrană Si: pensiune. 5 (Îrg; îlav; în legătură cu verbe ca „a fi”, „a lua”, „a ține”) În ~ În gazdă. 6 (Trs; Mar) Cantitate determinată de boabe de cereale care se duce la măcinat.

VIPT, vipturi, s. n. (Înv.) Rod, produs al pământului; bucate, recoltă. ♦ (Reg.) Ceea ce servește ca hrană oamenilor, mâncare. ◊ Expr. A lua (sau a ține) pe cineva în vipt = a primi pe cineva în gazdă (cu locuința și cu mâncarea). – Lat. victus.

VIPT, vipturi, s. n. (Învechit) Rod, produs al pămîntului; bucate, recoltă. ♦ (Regional) Ceea ce servește ca hrană oamenilor; mîncare. ◊ Expr. A lua (sau a ține) pe cineva în vipt = a primi pe cineva în gazdă (cu locuința și, mai ales, cu mîncarea).

vipt n. Mold. hrana oamenilor. [Vechiu-rom. vipt, cereale („asini carele grâu, pâine și vipt ducea”, Palia) = lat. VICTUS, hrană în genere].

vipt n., pl. urĭ (lat. victus, aliment, d. vívere, victum, a trăi. V. victualiĭ și viez). Ps. S., Dos. ș. a. Grîne, alimente, hrană. – Vechĭ și „meĭ” (R. C. 1933, 55).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIPT s. v. aliment, bucate, hrană, mâncare, recoltă, rod.

vipt s. v. ALIMENT. BUCATE. HRANĂ. MÎNCARE. RECOLTĂ. ROD.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vipt (-turi), s. n. – Aliment, rod al pămîntului. – 2. Grîu, cereale. – Mr. viptu, megl. vipt, istr. vipt. Lat. victūs (Pușcariu 1905; REW 9315), cf. it. vitto. Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 185.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vipt, vipturi, s.n. – 1. Rod al pământului; bucate, recoltă; cereale. 2. Hrană, mâncare. ♦ În Maramureș: sacul cu grăunțe pe care îl duce omul în spate la moară (Felecan, 1983): „Am pus un vipt pe iapă și dusă am fost” (Bilțiu, 1999: 258). Atestat sec. XVI. – Lat. victus „aliment, hrană” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; Frățilă, DEX, MDA).

vipt, -uri, s.n. – 1. Rod al pământului; bucate, recoltă; cereale. 2. Hrană, mâncare. ♦ În Maramureș: sacul cu grăunțe pe care îl duce omul în spate la moară (Felecan 1983): „Am pus un vipt pe iapă și dusă am fost” (Bilțiu 1999: 258). – Lat. victus „hrană” (Pușcariu cf. DER).

Intrare: vipt
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vipt
  • viptul
  • viptu‑
plural
  • vipturi
  • vipturile
genitiv-dativ singular
  • vipt
  • viptului
plural
  • vipturi
  • vipturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vipt

etimologie: