vipt, -uri, s.n. – 1. Rod al pământului; bucate, recoltă; cereale. 2. Hrană, mâncare. ♦ În Maramureș: sacul cu grăunțe pe care îl duce omul în spate la moară (Felecan 1983): „Am pus un vipt pe iapă și dusă am fost” (Bilțiu 1999: 258). – Lat. victus „hrană” (Pușcariu cf. DER).