2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

violentat, a [At: LM / P: vi-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: violenta] 1 Care a fost supus unor acte de violență Si: agresat. 2 Constrâns2 (1).

violentat, -ă adj. Care a fost forțat; care a fost agresat. • sil. vi-o-. pl. -ți, -te. /v. violenta.

VIOLENTÁ, violentez, vb. I. Tranz. A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violenter.

violenta vt [At: SION, P. 423 / P: vi-o~ / Pzi: ~tez / E: fr violenter] (Liv) 1 A acționa cu violență asupra cuiva. 2 A comite un act de violență. 3 A determina pe cineva prin forță să acționeze într-un anumit fel Si: a constrânge, a forța (1). 4 (Spc; rar) A viola (6). 5 (Fig) A interveni intenționat în realitatea sau în aspectul unui lucru, al unui fapt, al unui fenomen etc. Si: a silui.

violenta vb. I. tr. A comite un act de violență împotriva unei persoane; a constrînge, a sili, a forța. • sil. vi-o-. prez.ind. -ez. /<fr. violenter.

VIOLENTÁ, violentez, vb. I. Tranz. (Livr.) A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violenter.

VIOLENTÁ, violentez, vb. I. Tranz. A comite un act de violență; a constrînge, a sili, a forța.

VIOLENTÁ vb. I. tr. A săvârși un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pron. vi-o-. / < fr. violenter].

VIOLENTÁ vb. tr. a săvârși un act de violență; a constrânge, a sili. (< fr. violenter)

A VIOLENTÁ ~éz tranz. A supune la ceva în mod violent; a trata cu violență; a forța. /<fr. violenter

*violentéz v. tr. (fr. violenter, d. violent, violent). Rar. Violez, siluĭesc (fig.): a violenta conștiințele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

violentá (a ~) (vi-o-) vb., ind. prez. 3 violenteáză

violentá vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg. violentéz, 3 sg. și pl. violenteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIOLENTÁ vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili.

violenta vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI.

Intrare: violentat
violentat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • violentat
  • violentatul
  • violentatu‑
  • violenta
  • violentata
plural
  • violentați
  • violentații
  • violentate
  • violentatele
genitiv-dativ singular
  • violentat
  • violentatului
  • violentate
  • violentatei
plural
  • violentați
  • violentaților
  • violentate
  • violentatelor
vocativ singular
plural
Intrare: violenta
  • silabație: vi-o- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • violenta
  • violentare
  • violentat
  • violentatu‑
  • violentând
  • violentându‑
singular plural
  • violentea
  • violentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • violentez
(să)
  • violentez
  • violentam
  • violentai
  • violentasem
a II-a (tu)
  • violentezi
(să)
  • violentezi
  • violentai
  • violentași
  • violentaseși
a III-a (el, ea)
  • violentea
(să)
  • violenteze
  • violenta
  • violentă
  • violentase
plural I (noi)
  • violentăm
(să)
  • violentăm
  • violentam
  • violentarăm
  • violentaserăm
  • violentasem
a II-a (voi)
  • violentați
(să)
  • violentați
  • violentați
  • violentarăți
  • violentaserăți
  • violentaseți
a III-a (ei, ele)
  • violentea
(să)
  • violenteze
  • violentau
  • violenta
  • violentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

violenta

etimologie: