2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

violacee sf [At: COSTINESCU / P: vi-o~ / Pl: ~ / E: lat violaceae, fr violacées] 1 (Lpl) Familie de plante dicotiledonate, erbaceee, rar lemnoase, cu frunzele simple, alterne, cu florile solitare, zigomorfe, de obicei bisexuate, al cărei tip principal este vioreaua. 2 Plantă din familia violaceelor (1).

VIOLACÉE s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate al cărei tip e vioreaua.

VIOLACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, dialipetale, erbacee, având ca tip micșuneaua; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. vi-o-la-ce-e, sg. invar. / < fr. violacées].

VIOLACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate cu cinci petale (reprezentant: vioreaua). 2) Plantă din această familie. /<fr. violacées

VIOLACÉU, -CÉE, violacei, -cee, adj., s. f. 1. Adj. Care bate în violet, care are nuanțe de violet. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care are aceste nuanțe. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, al cărei tip principal este vioreaua; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violacé, lat. violaceus.

VIOLACÉU, -CÉE, violacei, -cee, adj., s. f. 1. Adj. Care bate în violet, care are nuanțe de violet. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care are aceste nuanțe. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, al cărei tip principal este vioreaua; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violacé, lat. violaceus.

violaceu, ~ee [At: LB / P: vi-o~ / V: (îvr) ~ciu, ~ațiu a / Pl: ~ei, ~ee / E: lat violaceus, -a, um, fr violacé] 1 a Care se apropie de violet (4). 2 a Care are nuanțe de violet (4). 3-4 sni Culoare violacee (1-2). 5 sn (Lpl; rar) Nuanțe care bat în violet (4).

violaceu, -cee adj., s.n., s.f. 1 adj. Care bate în violet, care are nuanțe de violet. 2 s.n. Culoarea violacee. 3 s.f. (bot.; la pl.) Familie de plante erbacee, rar lemnoase, cu frunzele simple, alterne, cu florile de obicei bisexuate, zigomorfe, cu pinten, mai rar actinomorfe, și cu fructul o capsulă (sau o bacă); (și la sg.) plantă care face parte din această familie. • sil. vi-o-. pl. -cei, -cee. /<fr. violacé, violacées, lat. violacĕus, -a, -um.

VIOLACÉU, -ÉE, violacei, -ee, adj. Care bate în violet. Trebuie să fi alergat. în dumbrava de stejari din care lanțul violaceu al munților de graniță pare așa de apropiat. CĂLINESCU, E. 133.

VIOLACÉU, -ÉE adj. Care bate în violet, care are nuanțe de violet; vinețiu. // s.n. Culoare care are aceste nuanțe. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violacé, lat. violaceus].

VIOLACÉU, -ÉE I. adj., s. n. (de) culoare care bate în violet, cu nuanțe de violet. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, erbacee: micșuneaua. (< fr. violacé/es/, lat. violaceus)

VIOLACÉU ~e (~i, ~e) Care are culoarea apropiată de cea violetă; care bate în violet; cu nuanță violetă. /<fr. violace, lat. violaceus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

violacée (vi-o-) s. f., art. violacéea, g.-d. art. violacéei; pl. violacée

*violacéu2 (vi-o-) s. n., art. violacéul

violacéu1 (vi-o-) adj. m., pl. violacéi; f. sg. și pl. violacée

violacéu adj. m. (sil. vi-o-), pl. violacéi; f. sg. și pl. violacée

Intrare: violacee
  • silabație: vi-o- info
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • violacee
  • violaceea
plural
  • violacee
  • violaceele
genitiv-dativ singular
  • violacee
  • violaceei
plural
  • violacee
  • violaceelor
vocativ singular
plural
Intrare: violaceu
violaceu adjectiv
  • silabație: vi-o- info
adjectiv (A103)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • violaceu
  • violaceul
  • violaceu‑
  • violacee
  • violaceea
plural
  • violacei
  • violaceii
  • violacee
  • violaceele
genitiv-dativ singular
  • violaceu
  • violaceului
  • violacee
  • violaceei
plural
  • violacei
  • violaceilor
  • violacee
  • violaceelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

violacee

  • 1. (La plural) Familie de plante dicotiledonate, al cărei tip principal este vioreaua; (și la singular) plantă care face parte din această familie.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

violaceu

  • 1. Care bate în violet, care are nuanțe de violet.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: vinețiu attach_file un exemplu
    exemple
    • Trebuie să fi alergat... în dumbrava de stejari din care lanțul violaceu al munților de graniță pare așa de apropiat. CĂLINESCU, E. 133.
      surse: DLRLC

etimologie: