9 definiții pentru vinil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VINÍL s. n. Radical organic obținut din etilenă. – Din fr. vinyle.

VINÍL s. n. Radical organic obținut din etilenă. – Din fr. vinyle.

vinil sns [At: MACAROVICI, CH. 450 / E: fr vinyle] (Chm) Radical organic, nesaturat, obținut din etilenă.

VINÍL s.m. Radical organic, nesaturat, obținut prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula etilenei. [< germ. Vinyl, fr. vinyle].

VINÍL s. n. radical organic nesaturat, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula etilenei. (< fr. vinyle)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

policlorúră de viníl s. f. + prep. + s. n. (sil. -clo-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLIACETAT DE VINÍL s. v. acetat de polivinil.

POLIACETAT DE VINIL s. (CHIM.) acetat de polivinil.

Intrare: vinil
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinil
  • vinilul
  • vinilu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vinil
  • vinilului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vinil

  • 1. Radical organic, nesaturat, obținut prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula etilenei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: