vinil s.n. (chim.) Radical organic, nesaturat, monovalent, care rezultă formal prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula etilenei. ◊ Clorură de vinil v. clorură. Poliacetat de vinil v. poliacetat. Policlorură de vinil v. policlorură. • / <fr. vinyle, germ. Vinyl.