14 definiții pentru vindicativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VINDICATÍV, -Ă, vindicativi, -e, adj. (Livr.) Răzbunător. – Din fr. vindicatif.

VINDICATÍV, -Ă, vindicativi, -e, adj. (Livr.) Răzbunător. – Din fr. vindicatif.

vindicativ, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr vindicatif] (Liv) 1 (D. oameni) Care este înclinat spre răzbunare Si: răzbunător. 2 (D. oameni) Animat de dorința de răzbunare Si: răzbunător. 3 (D. manifestări ale oamenilor) Care exprimă dorința de răzbunare. 4 (D. manifestări ale oamenilor) Care este făcut din dorința de răzbunare.

VINDICATÍV, -Ă, vindicativi, -e, adj. înclinat spre răzbunare; răzbunător. Dimitrie Cantemir avea multe însușiri bune, dar era poruncitor, aspru și vindicativ. IORGA, L. I 326.

VINDICATÍV, -Ă adj. Înclinat, pornit către răzbunare; răzbunător. [< fr. vindicatif, cf. lat. vindicare – a răzbuna].

VINDICATÍV, -Ă adj. răzbunător. (< fr. vindicatif)

VINDICATÍV ~ă (~i, ~e) livr. Care caută să se răzbune; care nutrește dorința de răzbunare; răzbunător. /<fr. vindicatif

vindicativ a. care caută să-și răsbune, care nu iartă.

*vindicatív, -ă adj. (fr. vindicatif, d. lat. vindicare, vindicatum, a răzbuna). Pornit spre răzbunare, răzbunător: om, caracter vindicativ. Adv. În mod vindicativ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vindicatív (livr.) adj. m., pl. vindicatívi; f. vindicatívă, pl. vindicatíve

vindicatív adj. m., pl. vindicatívi; f. sg. vindicatívă, pl. vindicatíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VINDICATÍV adj. v. dușmănos, ranchiunos, răzbunător

vindicativ adj. v. DUȘMĂNOS. RANCHIUNOS. RĂZBUNĂTOR.

Intrare: vindicativ
vindicativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vindicativ
  • vindicativul
  • vindicativu‑
  • vindicati
  • vindicativa
plural
  • vindicativi
  • vindicativii
  • vindicative
  • vindicativele
genitiv-dativ singular
  • vindicativ
  • vindicativului
  • vindicative
  • vindicativei
plural
  • vindicativi
  • vindicativilor
  • vindicative
  • vindicativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vindicativ

etimologie: