16 definiții pentru vindicativ
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VINDICATIV, -Ă, vindicativi, -e, adj. (Livr.) Răzbunător. – Din fr. vindicatif.
VINDICATIV, -Ă, vindicativi, -e, adj. (Livr.) Răzbunător. – Din fr. vindicatif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
vindicativ, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr vindicatif] (Liv) 1 (D. oameni) Care este înclinat spre răzbunare Si: răzbunător. 2 (D. oameni) Animat de dorința de răzbunare Si: răzbunător. 3 (D. manifestări ale oamenilor) Care exprimă dorința de răzbunare. 4 (D. manifestări ale oamenilor) Care este făcut din dorința de răzbunare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vindicativ, -ă adj. (depre oameni) Care este înclinat spre răzbunare; răzbunător. • pl. -i, -e. /<fr. vindicatif; cf. lat. vindicare „a pedepsi”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VINDICATIV, -Ă, vindicativi, -e, adj. înclinat spre răzbunare; răzbunător. Dimitrie Cantemir avea multe însușiri bune, dar era poruncitor, aspru și vindicativ. IORGA, L. I 326.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VINDICATIV, -Ă adj. Înclinat, pornit către răzbunare; răzbunător. [< fr. vindicatif, cf. lat. vindicare – a răzbuna].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VINDICATIV, -Ă adj. răzbunător. (< fr. vindicatif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
VINDICATIV ~ă (~i, ~e) livr. Care caută să se răzbune; care nutrește dorința de răzbunare; răzbunător. /<fr. vindicatif
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vindicativ a. care caută să-și răsbune, care nu iartă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*vindicatív, -ă adj. (fr. vindicatif, d. lat. vindicare, vindicatum, a răzbuna). Pornit spre răzbunare, răzbunător: om, caracter vindicativ. Adv. În mod vindicativ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vindicativ (livr.) adj. m., pl. vindicativi; f. vindicativă, pl. vindicative
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vindicativ (livr.) adj. m., pl. vindicativi; f. vindicativă, pl. vindicative
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vindicativ adj. m., pl. vindicativi; f. sg. vindicativă, pl. vindicative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vindicativ
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VINDICATIV adj. v. dușmănos, ranchiunos, răzbunător
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vindicativ adj. v. DUȘMĂNOS. RANCHIUNOS. RĂZBUNĂTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Vindicativ ≠ nerăzbunător
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
vindicativ, vindicativăadjectiv
- 1. Înclinat spre răzbunare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: dușmănos ranchiunos răzbunător antonime: nerăzbunător
- Dimitrie Cantemir avea multe însușiri bune, dar era poruncitor, aspru și vindicativ. IORGA, L. I 326. DLRLC
-
etimologie:
- vindicatif DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.