6 definiții pentru viitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIITÚRĂ, viituri, s. f. 1. Creștere bruscă a nivelului apei dintr-un râu (care poate duce la revărsarea lui). 2. Mâl, bolovani, pietriș, crengi etc. aduse de apele curgătoare când se revarsă. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tură.

VIITÚRĂ, viituri, s. f. 1. Creștere bruscă a nivelului apei dintr-un râu (care poate duce la revărsarea lui). 2. Mâl, bolovani, pietriș, crengi etc. aduse de apele curgătoare când se revarsă. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tură.

VIITÚRĂ viituri, s. f. 1. (Uneori determinat prin «de apă») Creștere bruscă (de obicei de scurtă durată) a debitului unui curs de apă, datorită unei ploi torențiale sau topirii bruște a zăpezilor și a ghețurilor; umflare a apelor curgătoare. (avînd drept consecință revărsarea acestora). V. inundație. Bolovani lăsați în loc ani întregi de viiturile cele mari ale primăverii. GALAN, Z. R. 43. La cea dintăi strajă a nopții, s-a auzit în Poiana Ursului freamătul grăbit al codrului, ca o viitură de ape mari. SADOVEANU, N. P. 66. La cea mai mică viitură de ape comunicațiile încetau. GHICA, S. XVII ♦ (Rar) Șerpuire înceată a apei; undă. [Mierlele] urmăreau cu interes mișcarea apei la dolii. În viiturile acestea line... hălăduiește peștele mărunt. SADOVEANU, V. E. 71. 2. Mîl, pietriș, bolovani etc. aduși de apele curgătoare cînd se revarsă. Viitură multă... acoperea o parte din grădina părinților. Butuci întregi încurcau locul și apele furioase trecuseră prin garduri ca prin piepteni.GALACTION, I 205.

VIITÚRĂ ~i f. 1) Creștere bruscă a debitului unei ape curgătoare (după o ploaie torențială sau după topirea unor zăpezi abundente). 2) Depunere (de nămol, pietriș, crengi) care se formează după o revărsare de apă. [Sil. vi-i-] /a veni + suf. ~tură

viitúră f., pl. ĭ. Vest. Timpu veniriĭ în mare număr orĭ cantitate: viitura vacilor (P. P.). Apă venită mare și răpede, undă, șivoĭ, năboĭ, povoĭ: dealurĭ sparte de viiturile șuvoaĭelor (Rom. Pit. 187). Aluviune, nomol depus de apă. – Și viitoare, pl. orĭ. V. venitură, vîjoĭ, zăpor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viitúră (vi-i-) s. f., g.-d. art. viitúrii; pl. viitúri

viitúră s. f., g.-d. art. viitúrii; pl. viitúri

Intrare: viitură
  • silabație: vi-i-tu-ră
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viitu
  • viitura
plural
  • viituri
  • viiturile
genitiv-dativ singular
  • viituri
  • viiturii
plural
  • viituri
  • viiturilor
vocativ singular
plural

viitură

  • 1. Creștere bruscă a nivelului apei dintr-un râu (care poate duce la revărsarea lui).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Bolovani lăsați în loc ani întregi de viiturile cele mari ale primăverii. GALAN, Z. R. 43.
      surse: DLRLC
    • La cea dintăi strajă a nopții, s-a auzit în Poiana Ursului freamătul grăbit al codrului, ca o viitură de ape mari. SADOVEANU, N. P. 66.
      surse: DLRLC
    • La cea mai mică viitură de ape comunicațiile încetau. GHICA, S. XVII ♦
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar Șerpuire înceată a apei.
      surse: DLRLC sinonime: undă un exemplu
      exemple
      • [Mierlele] urmăreau cu interes mișcarea apei la dolii. În viiturile acestea line... hălăduiește peștele mărunt. SADOVEANU, V. E. 71.
        surse: DLRLC
  • 2. Mâl, bolovani, pietriș, crengi etc. aduse de apele curgătoare când se revarsă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Viitură multă... acoperea o parte din grădina părinților. Butuci întregi încurcau locul și apele furioase trecuseră prin garduri ca prin piepteni. GALACTION, I 205.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Veni + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX